Articole despre gara

Cândva, mai prin zorii vieţii, eram sigură că ştiu. Cu cât eram mai tânără cu atât ştiam mai bine totul, mai în detaliu, mai sigur şi fără de echivocuri care să strice bunătate de Eden sufletesc. Apoi brusc, timpul a măsurat nu doar zile şi ani, ci şi experienţe de …

– Mi-e să nu mi se scoale. – Ţie? Ce să ţi se scoale? – Bine, măăă… Dacă e doctoriţa tânără… – Şezi blând, că nu te caută nimeni în chiloţi. – Da’ ce ne face? – Te ascultă la plămâni, te verifică la cap… – Ast-ar fi nasol pentru …

Era de la ţară, un sat uitat de lume printre coline cu asfinţituri singuratice. Umbla desculţă prin bătătura plină de colb, prin iarba plină de scaieţi. Când ieşea în sat, îşi punea sandalele cele bune. N-avea decât o pereche, dar n-avea nevoie de încă una. Şi le punea când ieşea …

Aş fi vrut să scriu în aşa fel, încît fiecare cuvînt, auzit (mai ales cel şoptit…) să-şi lase ultima silabă pe pat, moale, ameţită, sfîrşită într-un abandon plin de promisiuni şi împliniri tainice, pătînd aşernuturile în lumina copleşitoare a după amiezii de atunci, din copilărie… Mama, la vreo 35 de …

Asta știu, asta fac. Am crescut într-un cartier de ceferiști, pentru că tata a fost mecanic de locomotivă. Din copilăria mea au făcut parte și acarul Păun și impiegatul de mișcare Gheorghe și controlorul Ioan. Am știut de mică ce înseamnă crucea lui Andrei și tot de mică am văzut …

Între Basel şi Zürich. Tren. Zilnic, şapte zile. Muncă, nu distracţie. Trei femei. Una dintre ele, eu. Mă ţineam cuminte-n dinţi şi aşteptam gara. Să coborâm, s-ajungem la hotel, să ne facem bagajele şi să venim acasă. De-aia leg nervii de gară. Aiurea. Frântă şi dezabuzată, aud o frântură dintr-o …