Articole despre gara

Iubita mea, Unde te grăbeșți? Pleacă trenul din gară, dar nu pe drumul tău. Mai stai. Așteaptă-mă. Te caut și știu, te voi găsi. Ce cauți la Galați? Vreau să vedem Parisul, mână în mână, braț la braț. Să ne plouă în noapte. Să fim doi copii, alergând uzi, înfrigurați, …

Iarna târzie este pe ducă, gerul nu, adică frigul vârât printre textilele normale. În România nu poți sta în sălile de așteptare mai ales în orășelele mici și mijlocii, prea mulți săraci, prea greu miros, așa că nu-ți rămâne decât aerul proaspăt al peroanelor pierdute între două rafale neutre de …

Decor citadin. O gară. Ea, așteptându-l pe el. El… ”Te-ai uitat așa la mine, apărută pe neașteptate (așteptată, visată, gândită, oare?), cu niște ochi încălziți pe loc la mii de grade, gata să-mi sfarmi fiecare bucată de gheață încremenită în suflet de atâta așteptare… M-am văzut – într-o secundă – …

În ziua aceea mă simţeam singură. Şi parcă mi-era frig. Aveam nevoie să fiu între oameni, iar paşii m-au purtat spre gara oraşului, o clădire impunătoare, din oţel şi sticlă. M-am făcut mică, pe una dintre băncile peronului, cu senzaţia vie că aştept ceva, între două trenuri. În jurul meu, …

Motto: Miracolele se întâmplă celor care cred în ele! Bucureşti, duminică, ora 15 30′ A venit într-o vizită la mine pentru două zile Ştefan, fiul de 18 ani al uneia dintre cele mai bune prietene de la Tecuci. Îl invitasem la un concert „Kings of Leon” la Stadionul Dinamo, pentru …

E adevărat că în viaţa mea destrăbălată am cunoscut multe femei. Dar, la fel de adevărat este că le puteam număra pe degetele de la o mână pe acelea de pe faţa cărora văzusem evaporându-se aceeași promisiune de dezmăț educat pe care o văzusem la femeia aceasta. Privindu-i pozele pe …

Gara chiar strânge cele mai sincere emoții. Un bărbat așteaptă să plece trenul în care este soția lui. Îi face cu mâna. Voia doar să fie acolo, să vadă că pleacă în siguranță. O fiică a urcat în tren după mama ei numai ca să o pupe. Își vorbesc la …

Mergeam agale alături de tine pe aleea străjuită de castani, dar nu în parc, ci într-o curte de spital și tare aș fi vrut să ne întrerupă în drumul nostru câteva luni, să se așeze una câte una între momentul acela și noi… Să te pot lua de mână, prietenă …

A fost simplu să plec. Îmi trebuie o doză infinită de nebunie să mă întorc. Oamenii mă privesc ciudat şi mă întreabă „de ce” şi eu le întorc întrebarea „de ce nu” şi-mi continui nebunia. Persist să cred în nebunia mea. Să cred că mă pot îndoi până să nu …

Nu prea îmi dau seama cum să construiesc o poveste foarte coerentă din haosul de atunci, cum tot ce s-a întâmplat în perioada lunilor de stat la mare, alături de Calu şi de Sorin, e de domeniul incredibilului. Vorbesc de nopţile nedormite, de zilele consumate pe terasă, lângă Obelisc, cu …