Articole despre ganduri

Am crescut cu un crez puternic de la părinţii mei: „Relaţiile se întreţin, ele nu există pur şi simplu!”. Dincolo de asperităţi, rudenii, joburi, antipatii, situaţie financiară, acea relaţie se dezvoltă când cei doi părtaşi resimt un fior rar numit de bătrânii noştri „păsare”. Dacă nu eşti traversat de acest …

Dac-aș fi fost eu prima, aș fi fost stângace la-nceput, mică și neîncrezătoare. Te-aș fi lăsat pe tine să dai tonul și să alegi pe ce drum să pornim, încotro să ne-ndreptăm. Pe urmă, m-aș fi ridicat încet, mai întâi ținându-te de mână, apoi urcându-mă pe umerii tăi și-aș fi …

Am vrut să fac lumea la pas. Mi-au lipsit 6 ani şi câteva zeci de mii de kilometri, după ce am început în Harrogate, UK şi m-am oprit în Pitești, România. M-am gândit de multe ori în ultimii patru ani dacă să continui să scriu şi, mai ales, care ar …

Cum arată dimineţile voastre? Ce culoare au? Ce parfum? Ce formă? Asta dacă au aşa ceva… Cum sunt ele, pur şi simplu, înainte/după/în loc de a intra pe facebook şi a vă saluta prietenii virtuali cu un gând, o poezie, un cântec? Înseamnă ele ceva pentru voi? Sau nu sunt …

Plec prea târziu de la serviciu, mă strecor cu mașina printr-un trafic infernal, înnebunită c-o să-ntârzii la singurul răsfăț lunar pe care mi-l permit – la cosmetică. Afară s-a stârnit din senin o furtună și la orizont cerul s-a-nnegrit, metalic și amenințător. Vântul puternic scutură copacii, dar aerul e fierbinte, …

A spune cuiva „te iubesc” înseamnă, de fapt, „tu nu vei muri niciodată”. (Fer. Augustin) M-am gândit de multe ori la acest citat. Spune-mi, te rog, ţi s-a întâmplat vreodată să iubeşti pe cineva cu fiecare celulă a corpului tău şi cu fiecare fărâmă a sufletului? Ţi s-a întâmplat să …

S-au despărţit şi fiecare şi-a văzut de drumul său. Ea s-a măritat repede şi a făcut şi doi copii, fată şi băiat, exact cum visau ei să aibă. El, în schimb, şi-a căutat alinarea în nenumărate braţe, fără să se mai implice în vreo relaţie. Deşi era conştient că greşise, …

În 26 aprilie 1986, aveam 18 ani. Nu-mi amintesc nimic special din ziua respectivă, eram în clasa a XII-a şi învăţam pe rupte pentru admiterea la facultate. Îmi amintesc, în schimb, de fratele tatălui meu, apărut la noi în vizită, repezindu-se să închidă fereastra larg deschisă a camerei mele. Vorbea …

– Să mă lăsați în pace. Și tu, și el… amândoi. Cu toții să mă lăsați! Liberă, cu visele și imaginația mea, proiectând mai departe acel viitor pe care n-am răbdare să îl las să se întâmple. – De parcă nu știai… Ai știut mereu și, când n-ai știut, ai …

Am o mare problemă cu optimistul de serviciu sau cu cel din datorie. Cel care spune, mai devreme sau mai târziu, „o să fie bine”. Ca şi când nu e suficient, ţine să şi sublinieze: „nu se poate altfel!”. De asemenea, constat că încep să manifest o intoleranţă la enunţurile …