Articole despre gand

Stai pe gânduri, la fereastră, cu țigara în mână, crezând că nu te vede nimeni, că nu bănuiește nimeni haosul, disperarea din sufletul tău. Și astăzi soarele răsare, și astăzi luna apune, pentru toți ceilalți viața merge înainte! Pentru tine, timpul pare suspendat, pentru că tu nu știi să fii …

Un fapt cunoscut de toată lumea este acela că, spre deosebire de bărbat, femeia are nevoie de mult mai mult somn. Că în ciuda dimensiunilor mai mici, expunerii limitate la sport și a unui libidou care, în lipsa stimulării continue, ar pune în pericol continuitatea speciei umane, doamnele, domnișoarele și …

Când știu femeile ce vor? Niciodată! ați răspunde, în cor, majoritatea. Total eronat, însă, fiindcă unele au marele noroc să realizeze asta, fix atunci când îți vor cere… o pauză. O vei privi surprins, poate uimit sau chiar șocat, însă ea îți va zâmbi dulce și-ți va cere timp pentru ea …

Dacă există ceva mai rău decât boala, acel lucru e să stai la uşa unui doctor, iar înaintea ta să fie un şir lung de persoane care nu sunt nici ele acolo din plăcere. Iar dacă e ceva chiar mai rău, asta nu poate purta decât un nume: „Cabinet de …

Fiecare om are dreptul la fericire şi fiecare decide ce înseamnă asta pentru el, cum şi-o află sau cum şi-o construieşte. Cu ce şi cât plăteşte pentru ea. Cu sufletul, cu conştiinţa, important este să găsească doar calea. Pentru că nu putem acuza pe nimeni de propria nefericire. Nu la …

Aflasem cândva dintr-o carte, scrisă pare-mi-se de Coelho, de o eroină care își lăsase familia și plecase în țări străine în căutarea unei iubiri mai vechi. Pe care, evident, nu a găsit-o, așa că, biata de ea, ce-i rămânea altceva de făcut decât să revină în sânul familiei… dar nu …

Dacă nu ai bătrâni, să îţi cumperi! Altădată strada avea altă viaţă. De-a lungul ei oamenii trebăluiau molcom pe lângă case iar zgomote de copii umpleau liniştea. O stare de pace şi siguranţă ocrotea strada. O stare de „acasă”. Acum, s-a aşternut liniştea. Casele s-au închis, tăcute, în povestea lor. …

hai să ne lepădăm corpurile astea grele pentru o noapte și să dansăm cu îngerii nenumărabili de pe o gămălie de ac * nu te mai aud respirând dincolo de monitor ai plecat în locul acela urât unde se ascund poemele până mor * stelarule mă strânge între umeri haina …

Într-un timp mă îmbrăcam în cuvinte. Le purtam ca pe nişte rochii vaporoase, cu umerii goi, alteori, negre şi lungi, atârnând greu. Le simţeam într-un fel anume şi le trăiam pe fiecare în parte, le atingeam de obraz, le strângeam la piept ori le plângeam. Apoi le-am adunat cu grijă …

Mergea pe apă? Nu era foarte sigur, dar era convins că se întâmplă ceva. Băuse prea mult şi legănatul bărcii îl aruncase-n larg? Senzaţia de 1, 2, 3, picior în faţa piciorului, nu-i dădea pace. Nu vedea nimic. O fi dormind încă? Deschise ochii, dar… ups! Îi avea deja deschişi! …