Articole despre gafă

Nu-i plăcea. Asta era limpede ca lumina zilei. Era sigură. El bănuia, numai. Bănuia uneori că-l place, alteori că nu. Îl ameţise de cap şi era gata să o ia de nevastă. Însă ea… nici nu se putea desprinde de el, nici nu putea face un pas înainte în relaţie. …

Întâi, citiți câteva lucruri, tineri din PNL. decrețél s.m. (peior., ironic) Copil (nedorit) născut după decretul ceaușist din 1966 după care orice mamă trebuia să aibă minimum 4 copii ◊ „Așadar, revoluția «decrețeii» au făcut-o.” ◊ „22” 2 III 90 p. 6. ◊ „Flăcăiandri costumați cam țopește […] Erau decrețeii …

Japonia este una dintre ţările cu cel mai strict cod diplomatic din lume. Stricteţea acestui cod se bazează, bineînţeles, pe rigorile unice în lume ale unui cod moral milenar. În domeniul diplomaţiei, codurile tradiţionale imperiale ale onoarei se aliază cu exigenţele internaţionale în materie de protocol şi respect reciproc. Apoi, …

În cultura asiatică există tradiția ca, la înmormântări ori festivaluri de comemorare, în cinstea celor morți să se ardă articole din hârtie “mestecată”(papier mâché), replici ale unor obiecte de care defuncții ar avea nevoie pe lumea cealaltă – pantofi, genți, telefoane, case, mașini și chiar bani (hell money). Așa se face că …

A fost o vreme în care şi eu blamam posturile sau pe femeile care înşiruiau o adevărată listă cu atributele pe care le vor de la un bărbat sau cu cele care alcătuiau portretul bărbatului perfect – sensibil, romantic, iubitor, bărbat de casă, care să facă şi câte ceva dintr-ale …

Se spune că, atunci când eşti fericit, asculţi muzica, iar când eşti trist, înţelegi versurile. Ei bine, eu sunt tristă! 🙂 Nu vorbesc, însă, despre versuri, ci despre vocile sexy ale soliştilor. Dintotdeauna m-au răscolit vocile masculine răguşite şi pline de dorinţă. Dar, acum, se pare că fac o pasiune. …

Prostule, dacă eşti bolnav, stai, dracu’, acasă… Eu am rinită alergică. În acestă perioadă a anului, ţâşnesc din mine strănuturi cu viteza şi emfaza artezienelor proaspăt cosmetizate din Piaţa Unirii. Mai mult, îmi curg ochii, mi se înroşeşte nasul, mă mănâncă pe gât şi, în general, mimez cu brio simptomele …

Eram la Cati, prietena mea din copilărie. Plecasem puţin de acasă pentru că sor-mea îl aştepta pe prietenul ei, Johnny – mă rog, pe gagiu îl chema Ionel- un tip tare antipatic, pe care nu-l puteam înghiţi nici cu un vagon de lămâi. Ce nu-l înghiţeam eu, dar mama nu-l …