Articole despre furie

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri”  Partea I Cum vă spuneam, am insomnie şi tot perpelindu-mă prin pat, constat, a nu-știu-câta-mia-oară, ce dificil mă despart de oameni, pisici, câini, cărți, joburi şi case. Așa mi-am amintit cât de brutal m-am despărțit de o casă pe care am iubit-o. Aveam treizeci …

Dragă Dochia, îți scriu ca să îți urez o primăvară minunată, ca oricărei prietene dintre ale mele! Știu că sunt zilele tale începând de astăzi, timp de șapte, nouă sau douăsprezece, după cum ți-ai format tradiția și că astea sunt momentele tale de glorie, de spectacol de tip one woman …

Au trecut cinci luni de când nu mai ești fizic lângă mine, cinci luni pe care nu le vedeam clar atunci, în momentul despărțirii noastre; de fapt, nu le vedeam deloc. Simțeam, ca și cum, că la plecare vei stinge orice lumină, iar eu voi muri în întuneric. Dar nu …

Faceți un exercițiu de imaginație: două familii diferite, reunite la cină, într-o seară absolut obișnuită. În prima familie, copiii sunt foarte bine crescuți. Atmosfera e prietenoasă, se vorbește despre cât de gustoasă e mâncarea, ce s-a întâmplat pe la școală, se împărtășesc lucruri din lumea părinților, iar la sfârșit se …

M-am hotărât să-ți scriu pentru că întâlnirile noastre față în față sau la telefon par a fi un izvor nesecat de frustrări, temeri, dar mai ales atitudini ofensive, din ambele părți. Am strâns în atâtea luni așa multe gânduri și emoții nerostite că aproape toate mi s-au așezat pe inimă. …

Te-ai trezit vreodată de dimineaṭă cu sentimentul că te aṣteaptă o zi miṣto? Aṣa …pe nepusă masă ṣi fără motive anume? Binedispus pur ṣi simplu, fără să ṣtii de unde-ṭi vine? Cu părul vâlvoi, ochii încă lipiṭi de somn, dar fericit să-ṭi vezi mutra boţită în oglindă? Să te zgâieṣti …

Îți scriu aici, deși știu că n-o să mă citești niciodată; știu că deja te-ai gândit la cine o să îmi ia locul în pat, la cât de mult ai pătimit şi la cât de frumoasă era viața ta înainte de mine. Ştiu că „punct și de la capăt” e …

Erau o familie normală. Atât de normală, încât nu aveau nimic deosebit. Oameni politicoşi, adunaţi în jurul unei mese politicoase de Crăciun, cu glume politicoase, cu poveşti normale, oameni cu familii normale, o normalitate atât de normală, că devenea subiect de banc. Evident, un banc pe care nu ai fi …

Pe când aveam 15 ani, în timp ce ştergeam praful, am găsit o poză de-a ei rătăcită. Era alb-negru. Era la vârsta majoratului, îmbrăcată într-o pereche de blugi negri primiţi de la iubitul ei din acea vreme, care era plecat în armată, o cămaşă neagră şi o perche de cizme …

Oraşul e pustiu azi. Nici ţipenie de om. Azi EU sunt TU deghizat într-un joc al viselor. Alerg pe o muchie de frânghie cu o cutezanţă de funambul, până te găsesc ascuns la un colţ de stradă. C-un salt de cutezanţă cobor şi atunci văd în tine un trup vlăguit …