Articole despre frunze

“Uite, dacă-mi strâng sufletul, nu se prinde nimic în el. Oricum, am ajuns departe, foarte departe. O mai fi ceva? Arborii cresc, le dau mugurii, le pică frunzele și se întreabă: o mai fi ceva? Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva? Morții tac. Scrutează veșnicia …

Îmi scormonesc printre gânduri, adun amintirile – aşa cum toamna se adună frunzele căzute. Le adun şi mi-aş dori să-mi spui ce să fac cu ele, unde să le pun. Pe care raft, din care colţ al inimii să le aşez. Şi ce să fac cu ele. Aş vrea să …

N-am dormit prea bine astă noapte, aşa că m-am decis să te caut. Deschid cartea de telefoane, acolo e trecut totul, ar trebui să fie şi adresa ta sau măcar un număr de telefon, ceva. Număr literele din alfabet până ajung la litera ta „în sfârşit, te voi găsi”, îmi …

„De ce îmi place toamna?” O întrebare care îmi taie respiraţia, ca atunci când eram boboc. Aş putea să scriu foi întregi, să o descriu în diferite moduri, niciodată la fel şi totuşi cu aceeaşi intensitate. Copil fiind, mă bucura enorm când începeam şcoala, ardeam de nerăbdare să îmbrac uniforma …

Ar fi putut să crească în pădure, lângă alţi fraţi ai săi. Să-şi fluture în vânturi nebune crengile diafane, ca nişte voaluri de mireasă. Să zâmbească verde, dansând copilăreşte pe triluri vesele de păsări. Ar fi putut, desigur, să aibă o soartă mai bună. Pentru el, însă, Cineva a hotărât …

Peregrinările matinale prin jungla de siliciu a internetului mă duc, ca pe un hăitaș urmărind o gazelă șchioapă, în bârlogul unui articol incitant și oarecum de actualitate, din ”Vocea Transilvaniei”, articol intitulat, rezumativ: ”Scapă de balonare într-un minut”. Recunosc că până acum, în cazul meu, scăpatul de balonare nu dura …

Într-o viaţă de asta cunoşti lume peste lume. Unii sunt dulci, alţii sunt acri de-ţi fac gura pungă, alţii n-au niciun gust. Unii sunt fructiferi, alţii decorativi, unii stau în livadă, alţii cresc în pădure ori în rezervaţii speciale. Prima dată, mă uit la mâinile oamenilor. Ele sunt ca o …

Întotdeauna prefer frunzele lăbărțate verzi, dar și pestrițe, în culorile pământului. Oferă camuflajul perfect. Azi dimineață însă, nu mi-a folosit la nimic. Vlăduț a pornit în grabă spre tractor. Îi observam pașii ezitanți și zdronc cu genunchii de piatră. A început să țipe, jumătate de durere, restul de surpriză și …

Un strop de ploaie care se prelinge pe geam. O vrabie zgribulită care își scutură penele ude, pe o creangă încă nepărăsită de frunzele ruginii. Un nor alb, pufos, ce acoperă vremelnic soarele. Un smoc de iarbă ambițios, răsărit nu se știe cum într-o crăpătură din asfalt. O buburuză ostenită …

O turmă de berbeci enormi, translucizi, fumurii şi umezi se-ntinde peste colină. Pîcla înghite repede siluetele, şterge contururile copacilor, petele tufelor şi pieptul generos, onctuos, al rîpei. Peisajul plînge cu lacrimi de terebentină şi din cioturile jnepenilor pîlpîie scîntei palide de ace albăstrii. Dinspre pădure, fuioarele de ceaţă se împletesc …