Articole despre frig

„Ai tu grijă să nu îmi fie frig”, mi-ai spus în timp ce te așezai în patul meu, zâmbindu-mi oarecum malefic. M-am cuibărit lângă tine, sub plapumă, și m-am așezat la pieptul tău, îmbrățisându-te ca mai demult. Era atât de bine! Pentru astfel de momente, renunț la demnitatea mea, fugind …

E o zi de august aproape londoneză, fără speranțe de soare, cu nori grei, cenușii. Cobor din autobuz cu nevralgia ținută încă sub control de Ketonalul luat de dimineață. De la stație până la cabinetul stomatologic sunt cam cinci minute. Am locuit aici, pe Strada Islazului, o vreme. Pentru câteva …

Nu râde, multă lume își dorește să doarmă bine, fără insomnii, coșmaruri și oboseala matinală. Atât de serioasă e problema somnului, încât în America există din 1990 National Sleep Foundation. Cu insomniile e mai complicată treaba, că e nevoie de medic și terapie, dar cu oboseala și coșmarurile cred că ne putem …

Nu cred că unei generații îi poate plăcea un anotimp și altei generații nu. Că o generație supraviețuiește și alta abia își caută mijloace de supraviețuire. Îmi aduc aminte că în gimnaziu aveam o profesoară de geografie care ne povestea cum erau iernile la Iași pe vremea studenției sale. Cum …

Îmi scormonesc printre gânduri, adun amintirile – aşa cum toamna se adună frunzele căzute. Le adun şi mi-aş dori să-mi spui ce să fac cu ele, unde să le pun. Pe care raft, din care colţ al inimii să le aşez. Şi ce să fac cu ele. Aş vrea să …

Cu gândurile pline de concediul scurt de patru zile, absolut minunate, petrecute alături de familie, cu sufletul încă jubilând la amintirea râsetelor noastre, plimbărilor pe străzile pietruite ale Romei, mâncării fabulos gătite de către mama și cu privirea fixată pe fereastra mică, din stânga mea, observ în întuneric motorul Boeing-ului …

La început, am văzut-o ca pe-o iluzie, printre gene… era o lumină portocaliu roşcată, strecurată printr-o linie subţire, desenată, undeva, într-un colţ de geam. Pe urmă, a intrat, ca o hoaţă, pe sub uşă, prelingându-se, mai întâi pe podea, pe pereţi, iar apoi în toată camera. Am deschis fereastra. Florile …

Leila e farmacistă. Şi știe totul despre avioane. – Cât facem până la Casablanca? o întreb, deși răspunsul îl știam de vreo două săptămâni. Dacă lași o femeie să vorbească de capul ei, ea îți descarcă bateria la telefon înainte ca tu să ajungi să zici pâs. Leila a fost …

E suficientă o notă înaltă ca lacrimile să se transforme în fântână arteziană. Le-ai uitat la mine. Ar fi trebuit să pleci cu ele. Aşa cum ai plecat cu tot restul. M-am gândit să ţi le trimit. Dar dacă e singurul lucru care mă mai leagă de tine, atunci… prefer …

Stă pe patul sărac, în camera goală din mansarda primită mai mult din milă decât pentru chiria amărâtă pe care urmează să o plătească și-și peticește singura bluziță pe care a avut-o vreodată. Îi chiorăie stomacul de foame și ochii ei de culoarea alunei-verzi ard de tristețe, teamă și singurătate. …