Articole despre frică

„O rebelă am fost toată viața. La 17 ani am plecat pe drumul meu, indiferent de ce a zis familia, am ales un bărbat cu 30 de ani mai în vârstă decât mine, cu care m-am căsătorit și am făcut un copil, apoi am divorțat și am plecat.” Roxana Magopeț …

După fiecare nouă „rundă” de suferință crâncenă îndurată, se aruncă nechibzuit în viață… fiecărei noi răni căscate în suflet – zile și săptămâni de dureri și lacrimi, de singurătate și frică și tristețe – îi opune avid mărci ale feminității și neapărat, roșul… Rujuri, pantofi, bijuterii, rochii – nimicuri femeiești, …

Taxiul rulează silențios pe caldarâmul înghețat bocnă, îndreptându-se către cealaltă parte a orașului cu maximă precauție, din cauza drumului poleit cu o mâzgă alunecoasă. Crapă pietrele sub gerul Bobotezei, iar timpul a înghețat în clepsidra din sticla incoloră. Orașul păstrează încă magia sărbătorilor și a luminilor multicolore, rămase de la …

Există un amănunt care, pentru că-i suntem contemporani, ne scapă. Am ajuns aproape de anii ‘ 20, prieteni ! Secolul nostru nu mai este un copil. Își trăiește adolescența și uite că n-am decăzut încă în Apocalips. E și asta o realizare. Să o cinstim cum se cuvine. Ce se întâmplă …

Întotdeauna am fugit de trădare. Nu era cel mai inuman lucru care s-ar fi putut întâmpla într-o relație, dar nici unul la care să mă pot gândi cu zâmbetul pe buze. Mi-am spus că nu voi trăda niciodată. Mi-am spus ca fidelitatea ține de respect, chiar de respectul de sine …

– continuare de aici – Rămase în continuare în pat după plecarea lui Weber. Avea din nou sentimentul acela că trăiește în același timp două vieți separate. Că e lăsată fără repere. Se aflase în același apartament, în același timp, cu cei doi bărbați din viața ei: soțul și… amantul. …

*Anul ăsta, nici iarna mea dragă nu mai are, parcă, răbdare. A năvălit deodată peste noi, cu gerul și materia asta suspectă, dizgrațios de murdară, fără ca mai înainte frumoșii arbori tomnateci să-și poarte suficient – cu grația și demnitatea aia minunată – covoarele de frunze uscate, pe străzi și prin …

Știi momentul acela când primeșți un cadou și nu te bucuri de el? Și te întrebi pe de o parte, ce se întâmplă cu tine de nu apreciezi un gest frumos? Pe de altă parte, nu înțelegi cum de o persoană apropiată ți-a dat ceva total nefolositor?! Eeeh… A dărui …

În fiecare după-amiază, în jur de ora patru, Barbu adună firimiturile de pe fața de masă  verde de plastic. Asta pentru că iar a mâncat crenvurști fierți cu muștar și chifle. Își ia hainele de pe marginea scaunului și se îmbracă în față oglinzii, uitându-se din profil la abdomenul moale. …

În realitate, îmi culegeam frunze pentru colecția de frunze și făceam poze ca să le pun pe Facebook. Ploaia îmi cădea peste gânduri, peste fel de fel de gânduri, când omul pe care îl știu din vedere mă salută „ciao”, ca și cum am fi prieteni buni, deși nu suntem. …