Articole despre femeia iubită

Dorul, ca stare de spirit, nu are un contur limpede și se sustrage oricărei definiții logice, nu are o intensitate previzibilă, nu se supune rigorilor rațiunii pure, nu are gen proxim și diferență specifică, nu are conșinut semantic cu delimitări precise, dar atunci când îți traversează ființa îl simți acut, …

Pe vremea când femeile se ocupau în primul rând cu a fi femei, pasiunile pe care le generau  erau parcă mai intense. Uneori, ucigătoare. Atunci, balul era bal, rochia-rochie, dansul-dans și dragostea-dragoste, iar bărbați care țineau în mâini soarta unor națiuni își pierdeau mințile în fața unor frumuseți de gen …

Relația s-a încheiat. Au fost multe, multe în cap, multe în discuțiile mele cu două, trei prietene dragi care mi-au cunoscut travaliul. Partea cea mai rea, care pe mine mă copleșea atunci, nu era sfîrșitul relaţiei, ci continuarea nefastă a vieţii ei: alcool, tutun, probabil droguri, disperarea de a ști …

Mă revolt cu demnitate pe femeile naive care își plâng de milă în batiste după ce bărbații lor au făcut din ele cârpe de șters pe jos, le-au băgat apoi în noroi, le-au tăvălit timp îndelungat, apoi le-au aruncat în stradă (metaforic), la făcut oameni de zăpadă. Mă revolt pentru …

Frumoasa din Pădurea Adormită, scria Georges Bataille într-un mic text astăzi uitat, e un scenariu irațional… Dacă am lua-o coerent, chiar și după logica internă a poveștii, semi-cadavrul prințesei întins acolo vreme de o sută de ani de zile, până vine salvatorul să o pupe pe buze, ar trebui să …