Articole despre fântână

Iată-mă din nou așezată pe bordura fântânii din fața Universității în așteptarea examenului care se decalase cu două ore. Ca de obicei, informația nu ajunsese până la mine. Acel afiș pus la repezeală pe hol nu a făcut decât să-mi stârnească și mai mari emoții. Nu-i bai, voi avea mai …

Poteca ce se abătea în dreapta din drumul pietruit care urca spre Odoleni avea în capăt un știubei. De fapt, era Știubeiul, loc de întâlnire, de adăpat, de joacă, de fiert o chiseliță. Odată ce ieșeai din drumul pietruit și cam nesuferit pentru tălpile goale, covorul verde îți smulgea un …

Măr roșu tăiat în patru, aruncat în doniță cu apă ne-ncepută, scoasă din fântână în revărsat de zori, după ce cu greu te smulgi din velnița somnului. Descânt bolborosit care curge odată cu trei bănuți de argint lăsați să sfâșie fața apei pe lângă feliile de măr în zi sfântă …

E suficientă o notă înaltă ca lacrimile să se transforme în fântână arteziană. Le-ai uitat la mine. Ar fi trebuit să pleci cu ele. Aşa cum ai plecat cu tot restul. M-am gândit să ţi le trimit. Dar dacă e singurul lucru care mă mai leagă de tine, atunci… prefer …

În iarna lui 1985, într-una din acele seri geroase în care soba trăgea ca o mocăniţă la deal, în bucătăria bunicilor mei avea să se ţeasă un plan. Pe pereţi, flăcările dansau, iar vocea bunicii mele aducea a magie. Acolo, la gura sobei, ea îi spunea bunicului că ar fi …

Când eram eu mică, dar mică de tot, auzeam pe la ăia mari discutându-se despre boieri şi despre cum au trăit ei de bine şi de avut, cât de deştepţi erau ei în capul lor şi cum vorbeau o grămadă de alte graiuri străine. Deh, o lume de basm… Bunică-miu, …

Să nu mai bâjbâi prin noapte că ea, noaptea, mi-a fost dată întru visare. Să nu mă mai cred ziua zmeu că ea, ziua, mi-a fost dată întru învăţătură. Să nu chinui animale, să nu otrăvesc pământ. Să nu fac om să plângă din pricina mea, ci să râdă cu …

Anul acesta, Moşii de vară sau de Rusalii, cad cu două zile înaintea Rusaliilor. Legat de Sâmbăta morților, există o sumă de tradiții populare la români, diferite după zona istorică, dar având același scop – amintirea celor plecați. De Moși, se dau de pomană vase de lut sau de porţelan, căni, …

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba şugubăţului Creangă, dar eu, din orăşeancă, m-am făcut ţărancă get-beget. Născută şi crescută la oraş, copchilă bicisnică ce-am fost, când scăpam în pădure, eram ca o căprioară nebună. Dacă nu eram în alun, eram în cireş; dacă nu eram în podul şurii să caut …

Soarele se lungise deasupra satului. Berzele nu se dezlipeau de cuiburi, îşi ţineau aripile lipite de trup. Din când în când, câte o broască tulbura apa din fântână. Uliţa era pustie, nici o căruţă nu-ndrăznea să-i calce spinarea, atât era de cald. Toţi copiii se mutaseră pe malul pârâului Tutova, …