Articole despre explicație

În lume există două categorii de fete: acelea care își doresc cu nesaț să devină soții și mame, iar ăsta devine scopul principal al vieții lor, încă din timpul studiilor și… restul – adică acelora care, la un moment dat în viață, le licărește ceva în ochi și brusc sunt …

Au trecut 20 de ani de când ne-am despărțit și nu a fost zi în toți acești ani în care să nu mă gândesc măcar o clipă la tine. Eu am fost cea care a plecat și gândul ăsta mă alină ușor. De ce, o să întrebi? Cu o logică …

Femeia-Fetiţă face parte dintr-o categorie aparte, foarte greu de definit. Femeia-Fetiţă nu este totuna cu Soţia-Fetiţă, Mămica-Fetiţă sau cu Amanta-Fetiţă. Femeia-Fetiţă este femeie şi fetiţă în acelaşi timp, indiferent de vârstă. Concomitent şi simultan, iar pleonasmele făcute cu bună-ştiinţă reprezintă exact dilemele cu care această făptură pare sortită să se …

Sunt, cum se spune prin popor, dintr-o bucată. Îmi place să grupez nuanţele şi să le tratez la fel. Este singura soluţie pentru a evita să despic firul în 4.444 înainte de a lua o decizie. Care decizie, după aşa profund proces de gândire, s-ar putea să vină prea târziu. …

Nu mi-a plăcut niciodată noţiunea de sistem. Prea vastă, prea impersonală, prea implicit asimilată tuturor deziluziilor, tuturor incompatibilităţilor, tuturor relelor. Nu mi-a plăcut niciodată nici noţiunea de mentalitate. Prea  abstractă, prea colectivă, prea sistemică, prea individual dureroasă, prea fără efect direct, prea cu efect de masă. Şi totuşi am fost obligată să funcţionez …

Căsnicia părinților mei a fost, pentru mine, ca Nordul pentru cei rătăciți: punct de referință, mijloc de orientare, certitudine și supraviețuire. Dacă vreun băiat din adolescența sau  tinerețea mea nu m-a putut trata așa cum tata a tratat-o pe mama, n-a fost bun. Ireconciliabil. Cu șase ani mai mare, tata …

Nu sunt perfectă, dar ce o fi aia perfecţiune?! Dau rateuri ca om, ca femeie, ca mamă… Nu sunt ce se aşteaptă alţii să fiu. Nu sunt nici măcar ce mă aştept eu să fiu! Dar cine stabileşte aceste ştachete? Cine îmi fixează mie standarde şi îmi ţine evidenţa greşelilor? …

Acum 20 de ani, când telefoane mobile aveau numai câţiva privilegiaţi şi încă nu era la modă să stai nonstop pe internet – să zic că de-abia se zăreau zorii revoluţionarului mirc, “bătrânii” ştiu la ce mă refer – poveştile de iubire se derulau în planul strict al realităţii, într-o …

Îmi spuseseră să iau taxiul din gară şi-l luasem. Un taxi alb, banal, cu număr par. Şoferul, un mustăcios în jur de cincizeci de ani, mă întrebase adresa, şi eu îi arătasem peticul alb de hârtie. El zâmbise politicos şi-mi spusese că minimul e 25 de franci. Nu înțelesesem sensul, …

Primii doi ani de facultate au fost cei mai bogaţi în senzaţii. În întâmplări de tot felul. Exista pe atunci în mintea mea o limită a „întâmplărilor posibile”. Restul, acele întâmplări imposibile, erau dedicate „altora”. Erau întâmplări din filme şi poveşti cu zâne, genul de întâmplări care se detectează de departe drept non-veridice. …