Articole despre existenta

O fracțiune de secundă i-a luat să prindă esența: este aproape ireal! Stătea pe colina înaltă, în bătaia vântului și a clopotului catedralei, privind, nu orașul imens, ci linia orizontului, unde acesta își înceta – ușor – existența. “Este aproape ireal…”, avea s-o obsedeze, din când în când, de-a lungul …

Undeva, cândva, pe o planetă oarecare, o creatură cu șase membre își târa existența, și așa destul de precară. Parcurgea încet ceea ce mintea sa definea drept drumul de acces spre locurile de stază. Se instala încet, încet, lipsa de radiații pe care creatura le percepea. La un moment dat, …

Tabu, filmul mut realizat în 1931 de ghinionistul şi tragicul F.W. Murnau, şi-a rulat povestea de dragoste de la capăt de lume, din Insulele Sudului, la Cluj, la TIFF, în ilustrarea muzicală a Christinei Ott. O combinaţie inedită de „muzică raw” şi imaginile unui docu-film intrat în panoplia filmelor puse …

Cei de lângă noi nu mai au vreme sau nu mai au deschiderea sufletească necesară pentru a observa dureri ce nu le aparțin. Și, nu-i așa?, e cel mai simplu să aruncăm piatra și să decretăm neînduplecat că oamenii s-au înrăit, ori au devenit impasibili la mâhnirile ce-i împresoară pe …

– Domnişoară, vă rog să coborâţi. În gând, i-am răspuns cu o sudalmă. Ce-ar fi fost să mă lase în pace şi să-şi vadă de existenţa lui, de doi lei? A mea era doar de două parale. Pe ieşitura aceea de oţel, ca o treaptă înfiptă în tâmpla construcţiei abandonate, …

* Vreau doar să te aud cum te dai de ceasul morţii că ţi-ai rupt o unghie, de mă întreb dacă nu cumva ţi-ai rupt-o din cot, că altfel nu se explică tragedia greacă de la noi din sufragerie. Măcar să se lase cu… Sau nu e momentul? * Vreau …

Urc. De ceva vreme tot urc. Urc în mine. Mai ales în mine. O vreme am tot coborât. O coborâre care acum privind retrospectiv nu părea a fi amortizată de nimic. Însă direcția s-a schimbat. De la o vreme, nu chiar demult, încerc urcarea. De-aici, de la acest etaj al …

Existența e frumoasă. Existența, în formele pe care Dumnezeu însuși ni le arată, e magnifică și perfectă. Gravitația ne creează sentimentul că stăm în vreme ce Pământul, Galaxia și Universul însuși se deplasează cu viteze uluitoare. Soarele se revarsă fericit peste toate lucrurile, iar norii își deschid ferestrele atunci când …

Am răsucit fotografia, cercetând chipul din toate unghiurile, şi am înţeles că venise vremea să mă cunosc mai bine. În adolescenţă, pierdeam ore întregi prin cimitire. Mă fascinau fotografiile, cute argintii, adevăratele ferestre ale criptelor. De câte ori n-am fugit dintr-un aşternut de dragoste, din braţe fierbinţi, pe aleile cu …

Veneam eu într-o zi acasă de la un “suc” cu fetele, genul acela de suc care-ţi fracturează silabele şi începi să vorbeşti o română aproximativă şi foarte veselă. Înaintam ţanţoşă pe cele câteva cărări care mi se aşternuseră în faţă imediat ce ieşisem de unde iniţial intrasem, cu intenţia de a ajunge la …