Articole despre existenta

„Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifică banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucură de prezent. Rezultatul e că nu trăieşte în prezent, dar nici în viitor. …

„Zilnic, consacrați cel puțin câteva minute să întroduceți în voi armonia. Închideți ochii, străduindu-vă să îndepărtați gândul vostru de grijile zilnice și îndreptați-l spre înălțimi, spre izvoarele vieții ce îndestulează universul. Când veți simți că ați oprit fluxul gândurilor, al sentimentelor și al imaginilor ce vă străbat, pronunțați interior cuvântul …

Sidonie-Gabrielle Colette (28 Ianuarie 1873 – 3 August 1954), cunoscută sub numele de Colette în lumea literaturii și a filmului, aparține acelei categorii de scriitori care ies în față cu o operă restrânsă, dar capabilă să producă mutații în conștiința publicului amator de literatură autentică, valoroasă, izvorâtă din propria experiență de viață. …

Îndrăgostirea. Doar să pronunți cuvântul e uneori de ajuns, pentru starea de bine pe care ți-o dă. Câte sensuri încap în acest cuvânt-fluviu care dă senzația unei perpetue rostogoliri prin faldurile de mătase ale fericirii! Și cât de creativi suntem când ne trezim în mijlocul unei asemenea „aventuri” existențiale! Tot …

Ieri seară am văzut pe cer un avion staţionar. Nu se deplasa. Nu lăsa urme, dâre de condens în spate. Pur şi simplu rămânea nemişcat în înălţimile la care probabil că ajunsese cu un consum cam mare de kerosen. Ce i se părea cel mai ciudat era faptul că au …

„E poate adevărat că nu existăm cu adevărat până când nu ne vede cineva existând, nu vorbim cu adevărat până când nu înţelege cineva ceea ce spunem, în esenţă, nu suntem pe de-a-ntregul vii până când nu suntem iubiţi.” Alain de Botton – Eseuri de îndrăgostit Fotograf: Henri Cartier Bresson – Paris, …

Se îmbătau când se întâlneau. Ori se amețeau. Bărbații. Ea se cenzura, avea o onoare de apărat. Firesc, normal. De circumspectă prefera și-și păstreze capul pe umeri întotdeauna, n-avea de gând să-l piardă vreodată. Și fumau mult pe terasa deschisă. O poștă la care Anna nu participa. Ținea la rațiunea …

Îl privea în liniște, fumând cu decență în dreptul geamului deschis, chiar ținând mâna ridicată pentru ca aerul cald să scoată fumul în afară. La fel făcea când expira. O locomotivă cu aburii îndreptați spre stele, la naiba, singura înjurătură deținută în vocabular, spre înalt. Era sigură. Și se simțea …

Ascultam Gershwin și o iubeam. Nu doar când ascultam Rhapsody in Blue, dar piesa aceasta îmi intrase în sânge odată cu mirosul ei (nu era o marcă pe care ai fi putut s-o identifici la prima respirație, era un amestec de feminitate și de pasiune, peste care turnase o picătură …

Ce i-aș spune, dacă aș avea o fată ajunsă la vremea la care să mă tem că s-ar putea îndrăgosti? Deși, cine ar putea preciza care este aceasta, sau măcar intervalul propice? Poate că viața e așa lungă pentru că ne îndrăgostim mereu, iar când încetăm să facem lucrul acesta, …