Articole despre existenta

„Tu ştii cel mai bine. Faci cum vrei”. Da, eu mă pricep cel mai bine la dramele şi comediile mele. Când aud însă de la cineva apropiat vorbele astea inima mea mă înşală cu o bătaie. O ia înainte cu un sfert preţios de secundă, străduindu-se din răsputeri să se …

N-am avut ce lucra pe timp de pandemie și m-am gândit la viață. La ce am făcut și cu cine m-am întâlnit pe traseul celor aproape 40 de ani de existență terestră. Am descoperit 6 oameni, asemenea unor chei care mi-au deschis câte un nivel de evoluție. Așa am transformat …

“Când o femeie înșală, a obosit să mai explice” a fost o confesiune. Valoroasă pentru unii, indecentă pentru alții. Ceea ce știu eu, este că am simțit nevoia să dau mai departe învățăturile pe care viața m-a pus să le studiez. A fost un alt răspuns la întrebarea “De ce?”. …

Trebuie să scriu! Trebuie. Sună prea puternic. Vine dintr-o nevoie aproape disperată. De ce? De ce trebuie să scriu? Dacă aflu răspunsul, voi scoate totul afară? Va însemna asta o eliberare, vor fi toate cuvintele parte dintr-un întreg? Sau poate că nu-i întrebarea potrivită, poate ar trebui să o reformulez. …

“Prin dragoste, am căutat să remediez un anume sentiment, al imposturii, și chiar m-am luat pe mine însumi în râs. Adesea, succesul e însoțit de izolare și, abia când am constatat că mi s-a scurs un sfert de secol din viață în singurătate, am realizat unde mă aflu”, mărturisea Xavier …

Bagaje emoționale și un alt bagaj pentru șase luni în jurul lumii Și am plecat. Ieri (n. red. 1 august). După câteva săptămâni haotice și pe repede-înainte în care ne-am despachetat viața din Diaspora, de români trăiți câțiva ani în afară și pe lângă, câteva săptămâni în care ne-am văzut …

Sub flori de tei ți-am cunoscut privirea / și de atunci nu îmi trebuie nici măcar Nemurirea; Răzvrăteşti în mine doruri, patimi, enigme/ Am pierdut șirul, câte rânduri (ți-) am scris, oare, cu speranța că vei auzi / Ale mele suspine? Nu vreau să cred că în zadar se simte …

Renaşti, iar vulcanul de lavă care mocnea în tine amenință acum să erupă imprevizibil, încât ți-e teamă că ai putea pârjoli tot ce te înconjoară, trupuri și suflete care te privesc zi de zi tot mai năucite, întrebându-se cine e ființa asta tulburătoare, pe care se obișnuiseră să o gratifice …

Auzi doar ticăitul obsedant. Nici măcar nu ştii dacă vine de la vreun ceas atârnat pe vreun perete sau vine din mintea ta. Dacă deschizi ochii, dacă ai curajul să îi deschizi, îţi aminteşti vag că nu mai ai ceasuri, că le-ai aruncat acum ceva timp pe fereastră. În locul …

– Să faci dragoste orbeşte! La propriu. Nu la figurat. Figuranţii sunt pe toate străzile şi cred că-s beton. Când colo, balegă aici, dincolo. Dar cred că se trag din Adam, adică-s autentici. Simple femei disimulate în masculi. Iar ceilalţi care zic că sunt mari rămân cu buzele umflate. Nu …