Articole despre esență

Doi oameni când se întâlnesc, bărbat și femeie, duc în spate o istorie a vieții, o istorie a iubirilor, a tristeților. Vizualizez întâlnirea ca pe una între două popoare. Două armate care stau față în față, se urmăresc, se pândesc, se aruncă cu săgeți, cuvinte, se pun capcane. Ei se …

E ca o amantă vizitată cu oblăduire maritală în serile sfârșitului de săptămână sau la mese mai sofisticate, mai muncite, mai construite. În viața mea a intrat relativ târziu, ca băutură de om mare, nu ca instrument de teribilism și de petreceri deșucheate. Pe vremea aceea, fața îi era luată …

Mergeam pe străzile pietruite în căutarea liniștii de demult pierdute. Să număr orele pe care le-am petrecut cu tine și să presupun că sunetul păsărilor e un semnal de la tine e simplă prefăcătorie. Față de mine, față de imaginea pe care o păstrez în mine. Iluzia că ai fost …

Am multe pasiuni în viaţă, dar doar câteva mari iubiri. Îmi place să ascult muzică, să fac escaladă montană, să fotografiez tot ce simt că mă bucură, să ascult oamenii (Doamne, ce povești frumoase pot fi oamenii!!!), să mănânc seminţe în vârful patului, să plâng la filme care răscolesc în …

Este adevărat că nu sunt bărbat și nu am de unde să știu ce este în mintea unui bărbat, dar sunt femeie și pot să îmi cunosct limitele, așteptările, pot înțelege diferența clară sau fină dintre bunul simț și lipsa acestuia; dintre iubire și nepăsare; dintre educație și lipsa ei; …

Când poliția, presa și cetățeanul conlucrează, ridicolul încetează să mai fie implicit.Aseară, un pâlc de șapte bețivani, se plimbau printr-un cartier bucureștean și hăuleau la portavoce.Portavocea era nou nouță, vocile răsunătoare și eventualul disconfort provocat oamenilor normali din zonă, doritori poate să tragă aghioase, să își audă nevestele sub ei …

Când m-am întors în țară (definitiv, credeam pe atunci, acum nu mai spun niciodată, niciodată), am ieșit din aeroportul Timișoarei, m-am pus în genunchi și am pupat pământul. Nu poposisem mult în Italia, doar vreo trei ani, timp în care mai venisem în vizită. Dar îmi era așa de dor …

În liceu aproape toți colegii, în afară de Cătălina, care iubea folk-ul și cânta la chitară, râdeau de mine pentru că le povesteam ce mișto era pe vremea când exista Cenaclul Flacăra. Le spuneam cum eu aveam numai două luni când mama, care nu lipsea de la niciun spectacol, m-a …

O fracțiune de secundă i-a luat să prindă esența: este aproape ireal! Stătea pe colina înaltă, în bătaia vântului și a clopotului catedralei, privind, nu orașul imens, ci linia orizontului, unde acesta își înceta – ușor – existența. “Este aproape ireal…”, avea s-o obsedeze, din când în când, de-a lungul …

Dragul meu, Mi-e dor de tine. Atât de dor, încât nu îmi ajunge să îți aud vocea. Vreau să îți scriu. La telefon suntem prea ocupați cu a ne depăna amintiri și visuri: de iubire, de trăire, de prezent, și trecut, și viitor. Iar când vorbim, nici nu ne pasă …