Articole despre esență

Grozăvia constă în faptul că eram ferm convinsă că el este sufletul meu pereche și știam că-mi voi petrece întreaga viață alături de el. Erau atâtea semne care-mi arătau că el este și orice lucru mărunt părea atât de mare și o dovadă care nu poate fi combătută nici de …

Azi vreau să împărtășesc cu voi o frântură din frumusețea lumii: un poem al poetului, prozatorului, eseistului și muzicologului Mário Raul de Morais Andrade (n. 9 octombrie 1893 – d. 25 februarie 1945), unul dintre fondatorii modernismului brazilian. “Mi-am numărat anii și am descoperit că am mai puțin timp să …

Femeile s-au obișnuit să ofere foarte mult, dar în același timp se și așteaptă să primească pe măsura investiției lor. Ce nu au înțeles unele femei este ca așteptarea poate dura la infinit. De aceea te invit să îți faci curaj și să îți iei tot ce ai nevoie. Când …

Îmi plac persoanele simple, adevărate, reale. Cred că de asta n-am iubit niciodată carnavalul, cu măștile și perucile lui, cu machiajul excesiv în spatele căruia să te ascunzi. Persoanele care îmi plac cel mai mult, lângă care mă simt cel mai bine, în largul meu, sunt cele care nu intimidează, …

În fața mea, un munte care plânge. La fiecare secvență pe care mi-o povestește cu respirația întretăiată și gesturi care trădează o emoție încă puternică, deși vorbește la trecutul continuu, se oprește câteva secunde bune și își duce mâna la ochi, încercând să-și inhibe lacrimile. „Și băieții plâng câteodată”. De …

18.11.2017 este ziua Lunii noi în Scorpion și un prag important în viețile celor mai mulți dintre noi. E o zonă de tranziție, de la agitație la liniște, de la frică la încredere, de la lipsa de sens la direcție aleasă conștient, de la distragere la concentrare. Poate fi momentul de …

(scurt eseu despre adoraţie) În ultimul timp nu am mai adorat pe nimeni. Nici pe domnişoara Pogany, aşa cum stă ea pe soclu cu braţele încolăcite în juru-i, nici pe Greta G., arcuită misterios în sprâncene, nici o faţă, nici o pereche de pantofi, nici o piesă melodic-aducătoare de amintiri. …

Aici o prinde amurgul în fiecare seară. Pe malul lacului. Stă şi priveşte cum se scufundă soarele în apă, ca un magician ce îşi amăgeşte spectatorii, cu aceleaşi trucuri reîncepute la nesfârşit. Ea ştie că e o iluzie optică. Dar tocmai de aceea asistă asiduu la fiecare reprezentaţie. Se lasă …

În aparenţă sunt de toate. Sunt un demiurg absolut. În aparenţă sunt eu, în esenţă sunt altul. Închid ochii şi mă gândesc la ce sunt  fără părerile celorlalţi. Ce sunt eu fără ceea ce m-a învăţat societatea? Ce sunt eu fără părerile şi ideile preluate în mod aproape dureros de …

În iarna lui 1985, într-una din acele seri geroase în care soba trăgea ca o mocăniţă la deal, în bucătăria bunicilor mei avea să se ţeasă un plan. Pe pereţi, flăcările dansau, iar vocea bunicii mele aducea a magie. Acolo, la gura sobei, ea îi spunea bunicului că ar fi …