Articole despre eliberare

Deși pare, cochetul criminal minion nu e întru totul nebun, știe foarte bine ce face. Totodată, piticul botoxat, în pantofiorii lui cu toc, a rămas, în ciuda grămezilor de bani scurse din buzunarul mujicului în turbinca sa nesătulă, un lent-colonel KGB frustrat, care nu înțelege de ce nu e “respectat”. …

Întâlnirea cu tine a însemnat începutul unei transformări precipitate, intense, vertiginoase. Tu mi-ai rupt lanțurile, tu m-ai eliberat. Totuși am continuat în aceeași poziție încătușată pe care mi-o însușisem atâta amar de vreme. Lanțurile dispăruseră, dar urmele lor le simțeam încă vii, împovărătoare, sângerânde. Nu știam aproape nimic despre tine …

Acum pot spune, cu certitudine, că te-am iertat, mamă. Te-am iertat, deși credeam că-mi va fi imposibil să o fac. Atâta vreme m-au durut palmele tale, dar m-au durut în suflet, nu pe obrazul roșu. Te-am iertat și pentru ochiul meu vânăt despre care nu vorbești niciodată, iar când am …

Nici nu mai știa câte anotimpuri trecuseră peste ea, fără să-și dea seama. Venise din nou toamna cu ploi reci și dese, iar copacii își plângeau frunzele ruginite, căzute pe asfalt. Vântul șuiera, trecând prin hainele subțiri de vară, înfiorând-o. Nici nu mai știa de când dura așteptarea asta, devenită …

19 februarie: SuperLună Plină. Energia maximă m-a trezit, efectiv, la patru dimineața, fără drept de apel. Înaintând cu încetineală prin ritualul de dimineață, iată care sunt introspecțiile venite pe autostrada informațională pe care o deschide orice lună plină, dar mai ales asta: Pe vremuri, agricultorii înțelegeau, pofund, natura energiei generate …

Dragă cititorule, m-am tot gândit oare cum să încep această mărturisire. Pentru că este o mărturisire din inima mea. O mărturisire despre cum am început să scriu și pe care simt nevoia să v-o fac în cele din urmă. M-am tot frământat zile întregi, m-am apucat de scris, am renunțat …

Am învățat să Iubesc, dar cel mai minunat este c-am învățat să mă iubesc pe mine. Să mă prețuiesc. Să îmi acord timp. Să mă pot uita la mine în oglindă și să îmi spun că mă iubesc. Aceasta a fost cel mai greu. Am exersat o zi întreagă râzând …

Ai de dus niște lupte: cu nostalgia, cu trecutul, cu orgoliul incomensurabil. Ar fi timpul să închizi definitiv ușa ce te leagă de trecut, a fost ceva frumos (mai ales că e în firea umană să-l idealizăm), dar el nu-ți oferă nicio noutate, din simplul motiv că acum nu mai …

– continuare de aici – Domnul Kowalski se obișnuise poate mult prea repede cu noua lui secretară, de care se arăta foarte încântat. Rose era la fel de capabilă, de ordonată și de promptă ca și predecesoarea ei, însă mult mai drăguță și mai atentă cu el. Din cauza situației …

Închei seria „Despărțirilor” cu cifra magică 7. Am ales-o intenționat pentru final, deși nu bănuiam că voi scrie atât de mult despre acest gen de întâmplări (happeninguri, ar zice unii mai updatați) la care, vrând-nevrând, oamenii iau parte. Fie că sunt pe poziția celui care rămâne să stingă lumina sau …