Articole despre efemer

Zilele trecute am primit un mesaj în care cineva mă întreba: „Unde evadezi când citeşti?”. Mi-a plăcut atât de mult întrebarea, încât i-am promis că îi voi răspunde printr-un articol. Prima oară când am intrat în contact cu o carte eram atât de mică, încât nici nu ştiam să citesc. …

Mi se tot ivesc în ultima vreme, prin viață, tot felul de situații neprevăzute ce mă bulversează. Mă tot înghiontesc zilele, în ultima vreme, mă pălmuiesc total nemeritat, des și din senin. … ori vin cu vreun eveniment ce mă neliniștește, punându-mă pe gânduri… … ori îmi sună un telefon …

Știi de câte ori te-am căutat printre pagini? Cum mi te-nchipuiam cugetând efemer și punând preț pe nimicuri? Cum după fiecare noapte, în care în miimi de secundă te-aș fi zărit, mi-ar fi crescut zile în loc? Cam în câte brațe m-oi fi căutat tu… Știi noaptea aia fragedă și rece? …

“Notre besoin de consolation est impossible à rassasier“. Un foarte frumos titlu al unei cărţi foarte subţiri, câteva zeci de pagini semnate de suedezul Stig Dagerman. Mort foarte tânăr, la 31 de ani, prin sinucidere, suedezul se află la baza unui premiu care se acordă în fiecare an pentru… înţelegere. …

Amour. În trenul care m-a adus în gara Paris Montparnasse, într-un timp nu foarte îndepărtat, un cuplu de oameni în vârstă, un El şi o Ea, de vreo 70 de ani. Nu au fost un El şi o Ea decât când s-au ridicat de pe banchetă, de fapt : el …

Veneam eu într-o zi acasă de la un “suc” cu fetele, genul acela de suc care-ţi fracturează silabele şi începi să vorbeşti o română aproximativă şi foarte veselă. Înaintam ţanţoşă pe cele câteva cărări care mi se aşternuseră în faţă imediat ce ieşisem de unde iniţial intrasem, cu intenţia de a ajunge la …

  Mi-ai cerut să îți scriu, dacă vreau, dacă pot Din orașul ce-ncape într-un bol cu compot Într-o iarnă tembelă ce îmi umblă prin vene Între zile flămânde, într-un timp care geme.   Eu sunt bine aşa, într-o lume a mea Mai visez, mai trăiesc, mai se-ntâmplă ceva. În apatică …

Nu mă pot agăţa de ură ca să fie (mai)bine. N-am ştiut niciodată ce e ura. Supapa asta de “salvare” mi-a fost mereu necunoscută. Oricât am strâns, oricât a fost, în cel mai rău caz, m-a invadat determinarea. Să fac, să fiu. Independent de lume, independent de tot ce e …

Nu te îngrijora, draga mea! Nu există nici un motiv să-ți iei lumea în pridvorul ființei și apoi să le trântești semenilor ușa în nas. Știu că în ultima vreme te-ai plâns în permanență că te-au ajuns doar pe tine toate nenorocirile. Negativismul îmi aparține! Ai uitat? … sau te-am …