Articole despre dulap

Femeia o ia razna, dacă stă prea mult acasă. Îi revin instinctele care l-au determinat pe Dumnezeu s-o dea afară din Rai- gest unic în istoria Universului, dacă-mi aduc bine aminte. Era Adam prin Rai, o ardea frumos, ca băieții, iarbă cât cuprinde, lumea era minunată și apare Eva: opa, …

Nici bine nu s-a mai răcorit în toamna asta târzie și-ncepi să vezi pe stradă oameni care-și iubesc tare garderoba și încălțămintea de toamnă/iarnă, altfel nu-mi explic de ce-și sufocă picioarele cu papucii ăia pe care ar trebui să-i încalțe abia peste vreo două geruri, numa’ zic. La fel, cred că …

Ajungi, pentru prima oară, în casa unui bărbat devenit, de o vreme, un străin. Un loc mic, dar aerisit și bine împărțit. Cu mobilier puțin, dar bine ales. Cu toate utilitățile la vedere, așa, cât să-ți inhibe tentația de a cotrobăi. Din hol se intră direct în bucătărie. În bucătăria …

De ceva timp renunțasem. Greșisem de atâtea ori. Mă mințisem prea mult, și nu mai voiam asta. Am înțeles, în sfârșit că nu începi o relație pentru că ești singur, ci pentru că îți e drag omul din fața ta. Și în fața mea nu era nimeni. Mi se pusese …

Mă trezesc dis-de-dimineață alăpând. Copilul nu mai vrea să doarmă, de obicei mai trage un pui de somn, timp în care eu am două variante, eternele două variante: sau dorm și eu mai departe cu el, sau sar din pat și mă pregătesc în grabă de o nouă zi. Adică, …

Vînătorul și cîinele său îmbătrîniseră împreună. Trecute erau zilele cînd cutreierau pădurile și se întorceau acasă fericiți, plini de noroi, sînge și mirosind a praf de pușcă. Cîinele mergea greu, vînătorul, și mai greu. Boli mai necruțătoare decît bătrînețea îi măcinau pe amîndoi, iar sfîrșitul era o chestiune de timp. …

De fiecare dată când mă întorc în satul copilăriei mele, mă cuprinde o stare ciudată, o nostalgie blândă amestecată cu euforie. Am sentimentul unei întâlniri reale cu poveștile mele, care toate vin din perioada aceea. Numai că întâlnirea nu are loc niciodată! Lumea pe care o port în mine, ca …

Zgomotul ușii care se trânti de toc, ”zbaaaang”, se grăbi spre sufragerie, intră în dormitor și se întâlni cu frânturi din strigătele care îi ieșeau din gâtul roșu, traversat de vene negre: ”când te-oi chema eu!” Astea au fost cuvintele peste care ”zbaaaang” se lipi, ca o clătită de tavan, …