Articole despre duiosie

”Omul de piatră” își construiește zidurile stâncă cu stâncă. Se înconjoară cu tăcere și neîncredere, a fost lovit, uneori chiar de ai lui. A fost părăsit de iubirile lui, a părăsit la rândul lui fără regret. Nu își mai îmbrățișează iluziile cu tainică duioșie, ochii lui clari văd realitatea. Nu …

Vorbeam cu o femeie pe care o iubesc. Și i-am spus că mie, pe lumea asta, cel mai teamă îmi e că n-o să apuc să mă iubesc vreodata, deplin, cu un bărbat. I-am spus că de moarte nu îmi mai e teamă. Nu vreau. Nu acum. Îmi place prea …

În mod evident, replica personajului în cauză era plină de duioșie. Până și cuvântul ”bagaboante” îl pronunța cu gingășie, însă îi era frică să îmblânzească un tigru. Și mai ales să aleagă să stea și cu el în casă. Își căuta o nevastă în universul său plin de himere în …

Mama zice că eu aş fi în stare să mă împrietenesc şi cu o piatră. Probabil spiritul meu de adaptare şi capacitatea de a găsi în oameni ceva bun, chiar şi acolo unde „bun” nu e la suprafaţă, nu e vizibil, m-au ajutat mereu să-mi fac prieteni peste tot. N-au …

Este foarte interesant cum doi cineaști precum scenaristul Nick Hornby (About a Boy) și regizorul John Crowley (Boy A, Intermission) – renumiți pentru producțiile cu specific masculin/boyish works – lansează o provocare prin recenta lor peliculă: Brooklyn (2015). Povestea cinematografică are în prim-plan, de această dată, o tânără irlandeză pornită …

Ştiu, e nebunesc. Doar că uneori mintea intră în stand-by şi lasă inima să preia conducerea. Şi atunci poţi, fără să judeci prea mult, să primeşti străinul care-ţi bate la uşă. Să-l inviţi în casa ta, pentru o clipă de răgaz. Să-i pui pe masă un ceai fierbinte şi să-i …

El îi spunea “Iubire”, dar ea nu se simțea iubită. Ea nu-i spunea nicicum, nu găsea cuvântul potrivit. Nici măcar pe nume nu reușea să-i spună, iar când nu avea încotro, îl chema pe numele de familie, prefăcându-se că glumește Nu-l iubea, nu-l ura. Nutrea pentru el un fel de …

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la copiii mei, simt că mi se umple sufletul de duioşie. Cred că la fel simte orice mamă şi e atât de bine că e aşa! Fiecare zi din calendar aduce noi şotii, noi perle, noi boacăne – noi motive …

Vine o vreme când începem să fim nostalgici, când privim către propriul nostru trecut cu un soi de duioșie care altădată ni s-ar fi părut ușor ridicolă. Cu cât amuzament ne uităm la cei care-și încep incursiunile în trecut cu pe vremea mea… ; până când intrăm noi înșine în …

Mi se-ntâmplă și mie, ca oricui, de altfel, să mă trezesc, așa, în câte-un moment proustian, în care un sunet, un miros, un fel anume în care-mi adie vântul prin păr, îmi scurtcircuitează memoria și fug năucă, atunci imediat, în trecut. Într-un moment anume din trecut. De ce se-ntâmplă să …