Articole despre drumuri

Îmi place să gonesc cu viteză pe contrasens, îmi plac drumurile cu pericole și lucrări în derulare, linia dublă continuă peste care trec întotdeauna cu poftă, îmi place să intru pe străzile care au la începutul lor un semn mare și roșu care ar trebui perceput ca „interzis”. Metaforic fac …

4:45. A treia noapte când exact la aceeași oră se aude geamătul acela lugubru, de cățea în călduri care cheamă haita de peste dealuri să-și strige chemarea la noua viață. Își trase din nou plapuma peste cap, sigur o să poată adormi, urmează efectul acela de temporară asfixie care induce …

Ce faci atunci când El nu visează împreună cu tine? Ce să faci atunci când dorințele cele mai arzătoare ți se îndeplinesc, dar El a rămas în urmă, a rămas acasă… Scriu aceste cuvinte din Bali, în fiecare dimineață mă trezesc și mă uit spre junglă, o imensă bucurie și …

„- E posibil ca, la un moment dat, din cine știe ce motiv, să fi crescut separat. E posibil ca drumurile noastre să ni se fi despărțit, fără s-o știm sau crezând că acesta e un proces reversibil. Oamenii au frecvent iluzia că se pot rătăci unul de altul pentru …

“Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne …

Mă pornisem spre parc, unde se cântă de vreo trei zile jazz. Ceva nou, un festival cool, în aer liber. Dar ciudat, în fața bisericii Schimbarea la Față de pe bulevardul central, mă opresc. Îmi amintesc cum cu ani în urmă, copilul meu, înainte chiar să învețe să vorbescă, mă …

Nu demult, scriam despre drumuri. Despre regăsiri. Regăsirea de sine. Scriam despre ploi. Despre faptul că ele ne obligă să deschidem umbrela sau să luăm decizia de a deschide brațele și a închide ochii. De a primi ploaia zâmbind, fără să ne gândim. La capătul ploii se poate naște curcubeul. …

La 20 de ani, nimic din ce e esență nu contează. Că nu o (re)cunoști. Atunci nu alegi, nu culegi. Nu socotești. Poate ai intuiții, poate nu. Totul e înmiresmat înșelător. Tot ce zboară se mănâncă. Nu oricum, hulpav. Uneori ți se strepezesc dinții, dar cui îi pasă. Poate nu …

Înțeleg, acum, că prea târziu mă întorc acasă. Prea târziu mă întorc cu adevărat. Prea mult timp mi-a luat să pricep greutatea acestui cuvânt, valoarea și toată însemnătatea trăirilor pe care numai acasă le încerc. Eu am plecat devreme de acasă, mult prea devreme. Am plecat tot mai departe cu …

Îmi aduc aminte că purtam o căciulă de două ori cât capul meu şi alergam prin curte împreună cu bunica după un motan gras, care după un timp a dispărut, făcut una cu asfaltul străzii pe care mă îndreptam habarnistă către prima mea operație. Pe acelaşi drum goneam 10 ani …