Articole despre drum

Carl Jung a spus o mare vorbă: „Viaţa începe la 40 de ani. Până atunci faci teste”. Bun, să spunem că nu îl credem pe cuvânt. Că anii trec, nu mai ai forţa şi elanul tinereţii, ai tot încercat şi nu ţi-a prea ieşit aşa cum doreai. Ideea e să nu …

“Scriitorul este santinela lui Kafka, treaz în noapte pe când toti ceilalţi dorm”. Mircea Cărtărescu, într-un superb interviu acordat Dilemei vechi. Fotografia, într-o dimineaţă de duminică, la Paris, de fapt o noapte. În care cei care stau santinelă, noi, puţini, o facem pentru a nu o lua razna într o lume …

M-ai făcut să trăiesc fiecare moment, cu sare și piper. M-ai culcat la pământ ca să învăț să mă ridic. M-ai băgat în viața oamenilor să-i pot cunoaște, m-ai pus în fața lor să-i pot alege. M-ai călătorit până la răscruci să-mi aleg drumul singură, așa cum m-ai pălmuit cu …

Mama, tu ştii că sunt copii care îşi ameninţă părinţii că fug de-acasă dacă nu se întâmplă lucrurile așa cum vor ei? mi-a mărturisit Maya într-o discuţie depre prietenii ei, despre cum văd ei relaţiile cu părinții lor. I-am povestit atunci că şi eu am fugit de-acasă. Şi nu aveam …

“Nu-l lua, mamă, că nu-i bun de însurătoare. Mai lasă-l să se coacă.” Așa îi spusese soacră-să, când venise cu ea de mână să-i spună că, gata, s-a hotărât, pe ea o vrea. Mai avusese iubite, unele chiar mai mari decât el. Nu cu mult, cu un an, doi, dar …

Într-o zi, am găsit o cheie. Nu, nu era ziua mea norocoasă. Nu există zilele mele norocoase. Iar faptul că am găsit ceva îl interpretez ca pe un rânjet al destinului, o nouă reușită de a mă deturna din drumul meu, implacabil, către nicăieri. Nu era o cheie obișnuită. De …

Am învăţat că gândurile vorbesc între ele când oamenii nu au curajul să înveţe a vorbi despre nefericirile şi deşertăciunile vieţii lor. Am învăţat că toţi ne naştem cu un singur norişor de praf ascuns între deziluzii; şi sperăm până în ultima secundă să vină cineva să ni-l şteargă. Dar …

Am început să povestim tot felul de chestii. Eu vorbeam mult și probabil eram greu de urmărit, chiar dacă între timp conduceam, nu îmi tăcea gura o clipă. Vezi dealul ăla? Râpa aia? Sub ea e monumentul de la Oarba de Mureș. Știu, spunea ea. Acolo și-a pierdut un picior …

Ca să pleci la drum, neapărat trebuie să ţi se deschidă calea. Că drumul nu-i decât un suflet un pic mai larg şi, uneori, mai lung. Nu poţi apuca pe el când vrei tu, ci când te cheamă el. Şi nici marginile nu ţi le dă la gustat după voinţa …

Azi am urcat din nou! Până în vârf şi înapoi. Mi-am propus să fac zilnic traseul acesta, să urc, să văd lumea de sus şi să cobor iar în lume. E un exerciţiu plăcut. Mă ajută să mă redescopăr. Mă ajută să scriu. Mă ajută să gândesc. Mult mai mult …