Articole despre dreptate

Să mergi în poante… Știi? Cunoști sentimentul? Nu, nu am făcut balet, dar dacă-i cazul…. Când e o pojghiță subțire-subțire până izbucnește conflictul, fac. Fac tot ce trebuie să dezamorsez explozia… Da, aș vrea să m-ascund într-un mugur de floare, până răsare iarăși soarele. Că iese sigur. Totdeauna iese. Dar nu se poate… Te poți ascunde? Nu. Trebuie să ieși …

Ce trăim zilele acestea, prin impunerea brutală, barbară, a politicului asupra justiției, este nu doar expresia gândirii unor borfași care au devenit milionari în dolari prin rapt, buzunărind, zeci de ani, bugetul țării. Este, o scriu răspicat, mai mult, oglinda unor mentalități tragice. Există o fractură durabilă, un clivaj, de …

România nu este a voastră, a celor puțini și vremelnici care vă bateți joc de ea, nu este a voastră, a celor  care o subjugați, a celor care, în mod sistematic, cu rea credință, ați făcut din minciună și hoție un mod de a fi. Țara asta, atât cât a …

Îi simt furia. Nu spune nimic, stă cu spatele la mine, dar tensiunea mă copleşteşte. E nervoasă. Mereu e nervoasă. Şi nemulţumită. În primul rând, de mine. Nu ştiu cu ce i-am mai greşit de data asta. Deşi ar trebui, pentru că este destul de vocală şi nu încetează cu …

Cutremur după Crăciun. În plan politic, în plan spiritual, în plan fizic. Da, nu pare să fi lăsat mari pagube fizice. Acesta. Doar semne că timpul nu mai are răbdare. Așa cât să ne amintim că peste toate și sub toate există există ceva ce noi nu mai putem controla, …

Nu ne avantajează, dar prezentul decurge din trecut. Iar în ceea ce ne privește, fiindcă avem subdezvoltate mecanismele de apărare (spiritul critic, înainte de orice), trecutul recent are o influență și mai puternică (și mai malefică) – milioane de oameni trăiesc încă blocați mintal și sufletește în comunism. Ei sunt …

Ne-am despărțit! Prea mult voiai să-ți dau. Nu se putea. Nu pentru că nu mi-aș fi dorit, iubita mea… Ți-am dat sufletul meu; ți-am dat inima mea; ți-am dat tot ce se putea da. Pentru ca ție să-ți fie bine. Nu te-ai mulțumit. Cu cât ți-am oferit mai mult, cu atât mai mult ți-ai dorit. Până când …

Cât de greu se crește un copil? Foarte greu. Personal nu știu asta, întrucât nu am ajuns încă în punctul de a avea un copil. Dar o pot spune din prisma faptului că știu câte a îndurat mama de pe urma mea. De când s-a instalat democrația, am asistat la …

Am citit povestea doamnei cu pantofi albaștri într-o pauză, în gardă. Eram la spital, într-un orășel francez, în biroul meu. Fetița mea era în țară, la tatăl ei, în programul de vizitare. Am citit-o printre hohote de plâns pentru că mama aia amărâtă și umilită sunt eu. Și mai bine …

Am fost o răsfățată. Tata m-a venerat de când m-am născut, m-a încurajat, m-a învățat lucruri, m-a lăudat și s-a lăudat cu mine. De mama  nici nu mai vorbesc, că doare mai tare decât vechea poveste cu sarea pe rană, căci rana pierderii ei nu se va închide niciodată Și …