Articole despre dor

Ca individ care studiază desfrâul cu seriozitate și i se dedă cu gândul că lumea va avea ceva de învățat din experiența lui, m-am gândit să îmi dau și eu cu părerea vis-a-vis de cum să îți protejezi și să îți managerizezi infidelitatea ce ți se cuvine. E greu de …

O parte din inima mea zace pe sub pământ, lângă puișorii și boboceii pe care i-am îngropat în copilărie, lângă prietenii mei blănoși, lângă Norocel, lângă vecinii și rudele mele, lângă tata… Ascult Clair de lune a lui Debussy și mângâi pereții pe jumătate goi ai inimii mele… O altă …

Am o problemă. M-a procopsit Dumnezeu cu un nou coleg. E un italian micuț, delicat, slăbuț, palid, cu ochii albaștri, cu pielea întinsă ca un pergament (îmi dă senzația că nu prea i-a ajuns materialul Creatorului și s-a cam cârpit). Noul meu șef mi l-a prezentat la începutul lunii, m-a …

Niciodată nu vei ști câte lacrimi am vărsat, încât aș fi putut umple un lac secat pe timp de secetă. Nu vei ști că gândul la tine e durere – multă, adâncă, mistuitoare, și doar uneori bucurie – tristă, amară, indolentă. Nu vei ști de câte ori lumea mea s-a …

Ies târziu în grădină în seara asta și numai pentru că mi-a arătat Key într-o doară ușa de la terasă. Deși tot ce-mi doream era să mă retrag, în sfârșit, pe canapeaua de la etaj ca să-mi continuu lectura începută mai devreme, caut undeva în adâncuri energia să mă deplasez …

Își trage lângă suflet comoara iubită… Cu mâini frumoase, tremurând, îi mângâie delicatele curbe, respiră în ritmul chemării ei, îndrăznește tandru, dar ferm să-i cuprindă brațul… Între ei și lume s-a așezat acum un alt univers, iar el, copilul timid, atingându-i corzile, se transformă sub ochii toamnei. Un bărbat pasional …

De-mi ești dat, te vei întoarce la mine cu adierea vântului la înserare, îmi vei aduce blestem și binecuvântare, mirosul de frunze uscate, bruma târzie, plumburiul și ploile, insomniile și zâmbetele, țipătul păsărilor urmându-și chemarea… De-mi ești dat, îmi vei căuta în mulțime ochii, vei tremura auzind glasuri ce mi-ar …

Se odihnea seara în brațele ei. Cu degetele îngroșate de întuneric, vânturate prin felurite vertijuri ale vieții, imaginea ce se contura devenea sacrosanctă. În poala ei își găsise locul o poză veche de cameră, cum erau pe vremuri. Niciodată nu mai gustase perenul și evanescentul într-un amestec deopotrivă greoi, dar …

Îmi lipsește fiecare centimetru pătrat din tine, îmi e dor de fiecare grimasă, surâs și îmbrățișare. Îmi e dor de fiecare mașină a cărei portieră tu mi-ai deschis-o. Îmi e dor de fiecare cameră în care ți-ai pus capul pe pieptul meu. Îmi e dor de fiecare pat în care m-am …

Întuneric. O lumânare arde. Stau în camera mea și scriu rânduri despre tine, cu umbra stiloului plimbându-se pe perdea. Câteodată mă gândesc că tot ce scriu rămâne impregnat în camera asta, în pereții ei, în podelele ei. Când eu nu voi mai fi și altcineva își va duce traiul aici, …