Articole despre doctorat

Cîtă frustrare, cîte complexe, cîte clișee misogine, cîtă lipsă de maturitate transpar din articolul ăsta! L-aș putea forfeca la infinit, mă rezum să punctez doar câteva chestii: 1. Articolul este penibil, în primul rând, pentru că nu are consecvență. Începe prin a le face praf pe femeile singure la 40 …

Churchill, spune Isaiah Berlin, îşi idealiza compatrioţii cu atâta fervoare că aceştia au început să se vadă cum îi vedea el… Frumos, eu, însă, cred că idealismul de orice fel este nociv şi că orice gândire care tinde să îngroaşe şi exagereze trăsături naţionale este periculos. Cred că românul obişnuit …

…ceva care se numea învăţământ. Când copiii împlineau 7 ani, părinţii îi duceau de mânuţă la şcoală şi apoi trăiau împreună emoţiile examenului de admitere la liceu. Între cele două frumoase momente ale vieţii de şcolar, rolul părinţilor era unul mai degrabă modest, şi pe bună dreptate. Pe de o …

Recent întoarsă de la congresul Academiei Americane de Chirurgie Dermatologică (ASDS) nu puteam să nu oftez după frumuseţea oraşului gazdă San Diego, după atmosfera destinsă şi elevată a conferinţei, după zâmbetul amabil al oricărui interlocutor, de la chelner, deschizător de uşi, vânzător în magazin şi până la colegul doctor trăitor …

Mă enervează maxim când bărbaţii pot şi femeile nu. Orice. De la chestii care necesită forţă, la pipi din picioare sau călătorit în lume singur. Acum vreau să mă plâng de o chestie anume. Ei de ce pot să se strângă în haite şi să facă lucruri împreună, iar noi nu …

Am descoperit-o pe Alice Voinescu cu mare încântare. Apoi a venit tristețea… Ce femei am mai avut noi, românii! Ce bijuterii de minți, ce suflete uriașe în care au încăput toate bucuriile și nenorocirile unei lumi în schimbare spre rău, câtă implicare, câtă dragoste revărsată spre studenți, câtă iubire statornică …

Nu știu cum se face dar de câte ori se adună mai mulți români în jurul unei mese, mai ales din cei care nu se văd foarte des deși se cunosc de mult timp, mai mereu apar manisfestări ciudate ale unei stări specifice românului mioritic. Starea de țîfnă. Cam așa… …

1 ianuarie, ora 11.00, aprind o lumânare și mă gândesc la tata… au trecut 8 ani… Deși sunt la New York, știu că mă urmează peste tot… Plec în Mexic și mă bucur doar de cadența permanentă a valurilor sub balcon, cel mai potrivit fundal sonor să îmi pregătesc prezentarea …

Chiar dacă pare ciudat, există în România oameni cărora criza asta care ne-a băgat pe toţi în spaime nu le spune mare lucru. În cel mai rău caz ei ştiu că, eventual, părinţii lor vor câştiga mai puţin şi că poate nu-şi vor mai putea satisface unele capricii. În rest, …