Articole despre disparitie

– continuare de aici – Mașina lui Alsacio era parcată chiar in fața clădirii Evei. Îi deschise portiera, așteptă să se urce și apoi ocoli mașina prin spate, așa cum cereau regulile de bună cuviință, se sui la volan și porniră. Drumul până în centru, unde se afla hotelul, dură …

– continuare de aici – Weber îi dădu întâlnire lui Alsacio în barul hotelului în care se văzuse cu Elina. Ar fi putut alege orice cafenea sau alt loc potrivit unei astfel de întâlniri, dar îl preferă pe acesta. Apropierea de amintirea Elinei, a locului în care se întâlnise cu …

– continuare de aici – Cina se desfășură într-o atmosferă familială. Micuții se înfruptau cu plăcere din tot ce li se punea în față, aruncând din când în când câte o privire peste masă, ba la Elina, ba la tatăl lor, cu care păreau că încearcă să se ia la …

Nu știu dacă ați observat, dar are loc un fenomen interesant: ne sărăcește limbajul. Ne apropiem de viitorul monosilabic (hă, îhî, ăăă)? Nu mai avem nevoie de complexitatea unei idei exprimate prin limbajul articulat? Vom “comunica” în emoji-uri și gif-uri și asta va fi fost totul? Pe lângă această regretabilă …

Mâncasem chfitele toată săptămâna, până mă săturasem. Înainte de chiftele, mă săturasem de salată de roșii cu castraveti și, înainte de salată, fusesem ocupată cu altceva. Mâncasem chiftele ca să-l uit pe Dragoș, iar roșiile le consumasem pentru că-mi plăceau la nebunie. Lui Dragoș însă, îi plăceau doar mașinile. Atât de …

Pădurea forma în jurul satului o perdea compactă. Ai fi zis că lumea satului aparținea altui timp, altui spațiu, altei orânduieli. Pe cărările ei, mulți copii își rătăciseră pașii, precum Hansel și Gretel. Dispăreau zile în șir și reapăreau schimbați însă, aducând cu ei un aer misterios și adânc, o …

Când mi-a spus că pleacă și că despărțirea este inevitabilă, e certitudine, mi-am dat seama că toată povestea asta fusese o mascaradă. Relația noastră fusese perfectă pentru că, în realitate, nu întâmpinase nicio greutate. Nu trecuse niciun test real. Căsătoria noastră nu mai avea acum nicio valoare. În fața primei …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri”. Era o seară minunată de sfârșit de mai, mai precis, 29 mai, senină și frumoasă. Aici, în nordul Germaniei, cerul pare foarte îndepărtat, iar stelele și luna sunt palide. La noi, sunt nopți de mai în care ai senzația că ești sub o cupolă …

Cum de ai îndrăznit să mă părăsești, așa, pe neașteptate? Cum de ai îndrăznit să mă lași în urmă, fără sprijin, luptându-mă zi de zi de una singură în bătălii aproape imposibil de câștigat? Mă credeai mereu puternică, am fost cea mai puternică dintre noi doi, dar aș fi avut …

Erau o familie normală. Atât de normală, încât nu aveau nimic deosebit. Oameni politicoşi, adunaţi în jurul unei mese politicoase de Crăciun, cu glume politicoase, cu poveşti normale, oameni cu familii normale, o normalitate atât de normală, că devenea subiect de banc. Evident, un banc pe care nu ai fi …