Articole despre dialog

România a traversat o tranziție atroce de la național-ceaușism la epoca aceasta de derută și de agonie a decenței.  Patrihoți la drumul mare candidează să fie aleși sau realeși. Mulți vor fi. Fibra morală a poporului e aparte. Ticăloși, neisprăviți, nesimțiți, găinari, ordinari, lichele, șarlatani. România se lasă în voia …

Se împlinește un an de când a început această nebunie. Un an care este, din multe puncte de vedere, un an pierdut. Este și cazul experienței academice: după un semestru de improvizații în situația de necunoscut, a urmat un semestru de toamnă în care toată lumea, profesori și studenți, s-a …

Da, m-am îndrăgostit de tine și te iubesc nebunește! Aproape că mi-am pierdut capul! Cu greu rezist să nu strig în gura mare, să nu povestesc tuturor! Aș posta pe Facebook și te-aș eticheta! Mai am puțin și-mi abandonez familia ca să încep o viață nouă cu tine. Tot sângele …

Care e limita în iubire ? Spuneți-mi… care e limita până la care e bine să fii sincer, deschis, limita când omul care încă mai doarme în pat lângă tine încetează să mai fie sincer cu tine? Cum poți să-ți dai seama dacă măcar a existat vreun moment de sinceritate …

„Admirația este o oboseală pentru specia umană.” Honoré de Balzac Azi-dimineață mi-am călcat o cămașă și o pereche de pantaloni conici. Nu știu de ce. Oricum, am sfârșit prin a mă îmbrăca într-unul dintre aceleași tricouri și aceiași jeanși uzați de atâta purtat și atâta spălat. Am deschis dulapul în …

În dimineaţa în care a murit Tatăl, sufletul îmi poposise de ceva vreme în sinea lăturalnică a Mănăstirii. Sihăstrie primitoare şi mai cu seamă boemă pentru noi, cei care nu îmbrăcaserăm, încă, straiele de rasofor, fiiindu-ne, astfel, permise, încă, răstălmăciri personale în dialogul intim cu Dumnezeu. Câtă vreme trăisem în …

Am ajuns la jumătatea timpului. Îmi arunc privirea pe tabela de marcaj și văd un 2 scris mare. Înseamnă, deci, că am intrat în repriza secundă a meciului vieții. Gata, nu mai am timp de pierdut cu tot ce nu se subsumează noțiunii de frumos, cu explicații inutile, lungi și …

– De ce zice lumea că norii sunt atât de grei? Eu îi văd atât de ușori de aici, de jos. Când plouă, par și mai ușori. Nu crezi! – Aș zice că ești prea visător, Vlad, ca de obicei. – Sunt doar eu, Oana dragă. Zâmbește și tu ca mine. – Ești! …

Să presupunem că ne-am afla în război… …pe cine am trimite? Trăim vremuri în care babele se închină (pe bună dreptate!), exclamând într-un cor aproape sincronizat, cu back vocals îngeresc: „A înnebunit lumea, maică, unde o să ajungem??” Nu cred că este cazul să dezvoltăm subiectul, întrucât cu toții știm …

După cine a plâns atât de sec somnul meu astă noapte, de mi-a strâns sarea din lacrimi sub ochi, nu ştiu. Perna e uscată. În baie, oglinda se trage în spate speriată şi degetele împing cu disperare lacrimile în spatele pomeţilor. Las apa să curgă pe cafea, pe mine, pe …