Articole despre deznadejde

Era tânără, iubită și extrem de ocupată. Avea o viață frumoasă și multe de făcut, de învățat și de muncit. Clădea alături de omul drag liniștea vieții lor frumoase și împlinite. Cărămidă cu cărămidă… Doar că, într-o zi, a trebuit să se oprească pentru cinci minute. Trupul dădea semne de trădare. Nu …

– Aş fi vrut să am cancer… – Ce spuuui?!? – Aş fi vrut să am cancer. Ca aşa să mă vadă el… Unde să te aducă durerea? Deznădejdea fără hotare şi totodată speranţa fără margini… Deznădejdea şi speranţa nu-s antagonice, culmea. Cresc împreună, exponenţial. Nu se lasă una de …

Miroase a arsură dulce, de lemn perpelit ce trosneşte cu putere în şemineu, acoperind gemetele tânguite ale furtunii de afară. Pale de vânt cenuşiu, dezlănţuit, împrăştie pâcla asta înecăcioasă şi tulbure ce stă lipită de cer, de aer şi de crengi, agăţată parcă, până şi de vârful genelor celor care …

Citesc pe nerăsuflate o carte. Demult n-am mai făcut asta. Am fost atât de tristă și de abătută, încât nici să citesc nu am avut rabdare sau dorință. În jurul meu, prin casă, stau aruncate hainele nepuse la locul lor. În holul de la intrare s-au adunat cizme, ghete, pantofi… …

Un banc cu testul Rorchach sună aşa: psihologul îi arată pacientului prima planşă şi îl întreabă: Ce vedeţi aici? Pacientul răspunde: doi oameni făcând sex. Psihologul îi arată planşa numărul 2: şi aici ce vedeţi? păi, doi oameni făcând sex. Psihologul îi arată planşa numărul 3: şi aici? Pacientul răspunde: …

Se termină 2015. Ducă-se! N-a fost un an bun, dar de când n-am mai avut noi, oamenii, un an bun? Personal, aș opta pentru 1999, dar asta a fost demult, tare demult, înaintea epocii noastre.  2015, deci: starea cordului – stabilă, starea financiară – precară, starea speranțelor – conformă vârstei …

Multe sunt motivele pentru care lumea devine tot mai insuportabilă. Ca să fim sinceri, însă, lumea a fost dintotdeauna insuportabilă. Așa cum frumos remarca și John Steinbeck, mai vechiul nobelizat american întru literatură, orice epocă și-a zăpăcit contemporanii. Toate au fost la vremea lor manifestări plenare ale imbecilității umane: și …

Lumea în care trăiesc asta mi-a spus: că trebuie să iubești cu dragoste curată, nepămînteană, cu iubirea aia irațională, rusească, cu iubirea totală, dedicată, perenă și netemătoare de timp, latino-americană, cu sacrificii și compromisuri uriașe. Peste tot dai de povești de dragoste, unele fericite, altele tragice, toți caută acea dragoste …

Miercuri pe seară. După 10. Într-o stație, la Unirii. Mă-ntorc spre casă, după o-ntâlnire pe fugă, cu o colegă plecată. Acum e prietenă. Nu știu cum anume se face că oamenii prezenți, aproape de noi, adeseori nu-i putem numi așa. Când pleacă și ne lipsesc de-a binelea ne devin prieteni. …

Se joacă la Teatrul Odeon din București spectacolul “Casanova”, după memoriile marelui amorez, aventurier, călător din secolul al XVIII-lea, îl știți. Giacomo Casanova a trăit șaptezeci și trei, a cunoscut, ca să spunem așa, multe femei și, cel mai important, și-a scris viața. Așa știm astăzi cum gândeau și cum …