Nu mai am nimic de pierdut
Gustul melancolic al dimineţilor târzii îmi trezeşte amintirea îmbălsămată, îmbrăcată într-o haină absurdă, tristă şi imprecisă care îmi spulberă orice dorinţă, astfel încât să nu mai pot trăi decât la adăpostul unor priviri încercănate şi tulburi. Încerc să-mi reconfigurez existenţa, să inversez ziua cu noaptea, dar noaptea nu mai vine, …