Articole despre degete

Pe Gabriel l-am cunoscut la un curs. Într-o dimineață. Se juca frenetic cu pixul printre degete. Avea 19 de ani, privire pătrunzătoare și o mină a feței ce îi trăda timiditatea sau chiar frica. Am făcut cunoștință laolaltă cu ceilalți colegi ai lui. Le-am spus despre ce era vorba la …

Cenușiul nopții ne-a învăluit conversația. Te priveam de la începutul serii și-am izolat o planetă din galaxia chipului tău. Răcoare. Cerul e alb cu urme de negru, pădurea foșnește în frunze, liniștind respirația umbrelor. Erai aproape de mine, pieptul îți respira privirea fixată pe colțurile stelelor. Atingerea palmelor noastre, apoi …

Într-o viaţă de asta cunoşti lume peste lume. Unii sunt dulci, alţii sunt acri de-ţi fac gura pungă, alţii n-au niciun gust. Unii sunt fructiferi, alţii decorativi, unii stau în livadă, alţii cresc în pădure ori în rezervaţii speciale. Prima dată, mă uit la mâinile oamenilor. Ele sunt ca o …

În dimineața asta am ales să îndrept puterea cuvintelor mele, bine structurate într-un scurt mesaj aruncat direct și fără milă în direcția „nepoftitelor” care îmi vizitează profilul, chiar dacă nu sunt în lista mea de prieteni și mai ales pentru că nu au sentimente cel puțin de respect în ceea …

Îmi place să curgă. Să o simt a mea. Ca și cum ar fi o parte din mine care se vrea trăită. Să aibă personalitate. Să mă mângâie așa cum nimeni altcineva nu știe să o facă. Pe toată pielea. Uneori să o simt pe pulpă, atunci când bate vântul, …

Am citit articolul tău până la sfârșit, Sam, am râs bine și l-am reluat să văd pe unde te “împiedici”. Fiindcă, Sam, deși ai fi putut învața multe de la părul unei femei, tu chiar n-ai făcut asta. Ai început cu bărbații. Află că bărbații au uneori părul lung nu …

Când Li Zeta îi desfăcu şliţul, ar fi mai avut încă timp să se răzgândească, dar o nesimţire confortabilă îl ţinu răstignit pe canapea. Stătea cu picioarele depărtate şi ceafa rezemată de perna moale, refuzând să se gândească la momentul următor. Era ameţit şi lucid în aceeaşi măsură, ca la …

Trebuie să scrii despre dans. Despre linia fină a oaselor, despre pielea netedă care acoperă într-un strat subţire şi alb, ca de porţelan, muşchii. Despre cum se răsuceşte corpul acela neted şi alb care nu pare să aparţină nimănui, mânuit de o forţă pe care n-o poţi înţelege. Un tot …

Nu ştiu ce te intrigă pe tine fără pauze pe lumea asta, dar eu am o colecţie. Nu mare, dar constantă. Puţine lucruri i s-au adăugat în timp, că n-o ţin ferecată. Deşi pare ciudat, compar colecţia asta cu grupul meu de prieteni, constant şi el. Sigur, ceva mişcări se …