Articole despre dans

Sunt o necuvântătoare. Nu furnică, nu fluture, nici măcar păpuşă. Sunt o duduie cu un uşor handicap, deşi dacă mi-ar lipsi un picior, lumea l-ar considera la fel de minor. Oamenii ocolesc lipsa noastră de perfecţiune, unii se tem că se ia, alţii duc o teamă ca de piază rea. Eu …

Îmi amintesc prima ta privire ațintită asupra mea, prima mea strângere de inimă în fața unuia ca tine. Îngâmfată și prețioasă, credeam că știu cine ești. Am ghicit prea puțin. Am știut de la început că te voi iubi și că îmi vei intra ca o căpușă pe sub piele …

Mai știi când îmi ziceam că nu o să pot să mai dansez fără tine? Când credeam că nu o să pot să mai las ritmul să mă trezească la viață, să mă simt vie prin fiecare por al corpului? Cât de tare mă înșelam… Am nevoie de asta, am …

În căminul studenţesc era linişte. Fiind ultima zi de sesiune, unii plecaseră deja către case, iar alţii erau încă în focul celui din urmă examen. Eu terminasem cu examenul înainte de prânz și acum stăteam pe balcon, fumam şi așteptam să vină cineva cu care să merg la bere. Pe …

Am adormit foarte târziu, undeva aproape de răsărit. Mă simțeam mai ușurată după ce ți-am scris acele câteva rânduri; a fost ca atunci când plângeam ore doar ca să-mi pot alunga ghemul din stomac și golul din mijlocul pieptului. E un lucru periculos să lași să simți în tot corpul …

Nu fusese decât un accident. Atât îmi mai aduceam aminte. Eram țintuită la pat, un braț logodit cu perfuzii. Mi-am mișcat instinctiv picioarele și celălalt braț. Toată lumea era prezentă la petrecere. Am răsuflat greu, să scap de teama ce mi se așezase pe piept, ca o mâță neagră. Un …

Nu a trăit niciodată după reguli. A trăit așa, la alegere. Se ghida după momentul care se ivea. Spontan. El și timpul erau buni prieteni. Se mulau unul dupa celălalt, se așteptau reciproc, trăiau într-o simbioză perfectă, unul îl zbura, celălalt îl trăia. De aceea, el nu îmbătrânea: prietenia își …

O cunosc foarte bine. Este frumoasă. Delicată. Inteligentă. Ah, câte nu e… Dar îi place să se ardă. De fapt, îi place să riște. Să se aventureze. Nu asta este, de fapt, viața?  Un drum care ne caută, pe care așa se pășește: apăsat, să simți, să doară, să lase …

Zilele trecute am dat nas în nas, la o parfumerie, cu o veche prietenă din şcoală. Ne-am tras spre umbreluţele unei cafenele cu ieşire la bulevard şi am început să ne depănăm vieţile. Ce să vezi? Eu, măritată, ea, măritată, eu, divorţată, ea, divorţată, eu, copil, ea, copil. Aşa se …

Uneori, cuvintele sunt de prisos. E suficient să închizi ochii şi să asculţi doar sufletul. Îţi poate spune mult mai multe decât te-ai aştepta. Nu poţi înăbuşi vorbele sufletului aşa cum îţi înghiţi cuvintele, cum îţi cenzurezi glasul prin simpla tăcere. Sufletul trăieşte la maxim, spune multe, nu tace niciodată …