Articole despre dans

De când se știa, era împotriva aventurilor, cu atât mai mult dacă era vorba de aventuri de-o noapte, acele one night stand… Amalia era fată serioasă, absolventă de Litere, cu un job la fel de serios într-o corporație oarecare, ceea ce-i reducea timpul personal la maxim. De aceea, majoritatea interacțiunilor …

Între toate formele de manifestare artistică pe care umanitatea le-a inventat și perfecționat de-a lungul istoriei sale culturale, dansul este una dintre cele mai complexe, antrenând toate cele trei dimensiuni ale ființei: trupul, spiritul și sufletul. El este ritual, magie și descântec vindecător, pentru că îmbină, într-un melanj impresinant de …

1. Dansează ca și cum nu te vede nimeni și, dacă se poate, asigură-te că-i așa 2. Cântă ca și cum nu te-aude nimeni și te crezi o privighetoare damblagie căreia i-a luat ta-su conservator. Din China, dar i-a luat 3. Fumează ca și cum e legal și n-ai risca …

Sper să te îndrăgostești de viață. Mie mi-a luat 25 de ani și ceva. Sper că vei culege flori, vei citi cărți și vei înțelege că viața este mult mai mult decât o conversație pe Snapchat/Facebook sau Instagram cu un băiat de care nu îți vei mai aminti în câțiva …

Ne lovim adesea în cuvinte. Chiar dacă mai întoarcem o foaie în calendarul propriu, cuvintele aruncate degrabă cu prea multă uşurinţă tot rănesc în timp. Ustură arsura lor, creând dependenţă, dar şi revoltă. A vorbi cu har şi plini de suflet este un dar pe care îl facem, iar a …

După o perioadă nu prea fastă în viața mea, am început să „iau” oamenii la fel ca pe mâncare – ușor, fără grabă. Pe el, am ales să-l cunosc mai întâi. Să învăț ce-i place și ce nu, să-i învăț dorințele și temerile și să mă bucur sau să încerc …

– Sper să mă poți ierta pentru seara asta, a spus el cu o voce aproape stinsă. Plănuisem să petrecem seara în cu totul alt fel. – Nu îți face griji, a fost o seară aproape perfectă până acum. – Aproape? Și ce i-a lipsit ca să fie perfectă, mă …

Ieși și tu din Labirint! Omenirea e ca EKG-ul. Trăiește des pulsații minimale la orizontală și câte o scurtă avântare în neant pe care, ba cu elan optimist și speranța montaniardă, ba din frică excesivă, o aduce înapoi… la zona de confort. Când m-am apucat eu de dans, habar n-aveam …

Eram în aceeaşi cofetărie, cu ochii pe aceeaşi tartă cu fructe. Fructe de seră, fructe de conservă, fructe refuzate în altă parte. Se aştepta să cadă, din nou, peste noi, Crăciunul. Era aglomeraţie, doamne manichiurate băteau, iritate, din picior, pierzând timp la coadă, să ridice comenzile de cozonaci şi prăjituri …

– Hai Vasile, intră și așază-te la masă! – Lasă că intru io… se proptește Vasile de tocul ușii zâmbind. Știam deja că va sta acolo așteptând insistențe, așa cum se făcea în satul lor. Nu se cădea să intri, cu-atât mai mult, doamne ferește, să te așezi la masă …