Articole despre curcubeu

Suntem unice. Eu nu pot fi ca altă femeie și nici altă femeie nu poate fi ca mine. Degeaba încearcă unul sau altul să generalizeze. Fiecare dintre noi este unică. Nicăieri, niciodată, nici psihic, nici moral, nici fizic, nu există o alta ca mine sau ca tine, oricine ai fi. …

Văd, dar oare ce văd exact? Cât din ceea ce văd e spoit doar pentru ochiul privitorului? Poate din acest motiv m-am obişnuit să caut dincolo de suprafaţă, iar atunci când îmi vine rândul să explic, o fac aducând argumente. Deformare profesională? Desigur! Dar văd şi aud tot mai mult …

Uneori mă lovește nostalgia și îmi aduc aminte de… prima iubire. Care năvălise din senin peste noi într-o toamnă târzie, frumoasă, caldă și liniștită ca visul frumos pe care dimineața nu ți-l mai amintești, dar care te face să zâmbești întrega zi, fără să știi măcar de ce… Frunzele cădeau… aurii, …

Un tată, patru fiice, patru gineri, patru tipuri de probleme actuale – aceasta este „încărcătura”  care va produce adevărate explozii de râs, în scene de un comic irezistibil. Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu? – o savuroasă comedie franţuzească, doldora de gaguri care ne amintesc de Louis de Funès …

– Trebuie să te schimbi. Nu mai poți continua așa! Am auzit o voce răstită ce apăsa nemiloasă asupra ființei mele confuze. Nu îndrăzneam să îmi ridic privirea, de teamă că i-aș fi dat curaj să mă mai sfătuiască cum ar trebui să mă schimb. Simțeam cum depresia mă tăia …

E suficientă o notă înaltă ca lacrimile să se transforme în fântână arteziană. Le-ai uitat la mine. Ar fi trebuit să pleci cu ele. Aşa cum ai plecat cu tot restul. M-am gândit să ţi le trimit. Dar dacă e singurul lucru care mă mai leagă de tine, atunci… prefer …

Rătăcesc pe poteci, prin pădure, cât să-mi clătesc mintea şi să sfârşesc o toamnă pârjolită, înecată-n fum şi lacrimi. Parcă prea multă tristeţe mă încearcă zilele astea, prea multe amintiri, prea multă moarte venită ca un oximoron dureros: moarte din dragoste de viaţă. Câteva frunze obosite şi trecute prin dorurile …

Nu vorbeşti şi nici nu trebuie. Îmi răsună glasul tău în inimă în fiecare secundă şi inima, săraca, mi se strânge aşa de tare şi se face aşa de mică, de parcă nici nu ar fi acolo. În schimb, prinde aripi şi vrea să zboare la tine, acolo unde e …

– 4 – “Dedicație” (Fiorul – de Mouelle Roucher) (prima parte – aici) …„Apoi, bărbatul ce-a făcut din mine o visătoare, cel care-n copilărie mă iubea cu promisiuni, părea că tot ce spune e destin, pe care nimeni nu ni-l mai putea schimba. De la Roin am învățat gustul promisiunilor pe …

Recunoaștem sau nu, picăm din cerul cu lună albastră pe-aici, pe Pământ, supuși din fabricație unor greșeli. Numiți-le vicii, erori de programare în software-ul materiei cenușii. Cum vă place! Eu le-aș numi plăceri. Mici. Mari. Vinovate. Inocente. Și apoi sunt lecții. De viață. De testare. De amuzament. Și de…. De …