Articole despre croitoreasă

Bunica și-a dorit o rochie roșie. De casă sau de stradă, nu mai știu exact. Nici motivul pentru care nu a avut una nu îl cunosc. Probabil pentru că, în primul rând, era doar un moft; nu reprezenta o nevoie stringentă. Pe vremea ei – vorbim de începutul secolului trecut …

Când trec azi prin fața vitrinelor de pe Calea Victoriei sau de oriunde, luminate a giorno, colorate, gâdilate, gândite de artiști în branșă, înțesate de rochii, pantaloni, tricouri și cămăși splendide, de stă mâța nu în coadă, ci în cap!, îmi amintesc cu o dulce-amară duioșie de vremurile Bucureștiul anilor …

Ioane, Petricăăă, ia veniţi, mă, încoa’ să vă spună baba ceva! Ce credeţi, mă, băieţi, că faceţi voi? Oare nu vă crapă obrazul ăla de ruşine? Câţi ani au trecut de când v-aţi luat proastă în bătătură şi o lungiţi aşa că vă convine să găsiţi mâncărică pe masă şi …

Tanti Aneta era cea mai căutată croitoreasă din cartier. În garsoniera ei micuță, mirosind a naftalina și cafea, era un permanent du-te-vino. Gospodine, profesoare și eleve de liceu (cum eram eu, la vremea aceea) îi băteau sfios la ușă și parcă uitau să mai plece. Pentru că-i eram vecină și-i …

O bătrână cu rochie albastră, lungă până în pământ, trecea strada fără nici o grabă, printr-un loc fără trecere de pietoni. Rochia era decolorată de atâtea spălări, avea un imprimeu cu flori mari, de o culoare palidă, probabil un crem, sau un galben pai. Acum culoarea era ştearsă, la fel …