Articole despre copilarie

Eu nu cred că lumea se va schimba foarte mult, probabil unii dintre noi vom fi mai precauți, mai speriați, mai nostalgici, mai triști uneori (până se re-deschid teatrele și sălile de concerte), mai atenți cu cheltuielile, mai distanți cu ceilalți. Vestea bună este că natura nu dăunează sănătății, de …

Am ajuns la balet pentru că prietena mea cea mai bună din copilărie m-a convins să o însoțesc la câteva ședințe. Țin minte că mergeam împreună, după școală. Lecțiile se țineau într-o cameră mică și un pic neaerisită, cu lemn vechi ce scârțâia la fiecare piruetă; un loc care mirosea …

Nu știu, uneori, cum să reacționez când oamenii au mai multe de spus decât am eu. Mă așez într-un colț și ascult. Deseori, mă bag în discuție, atentă să nu gafez pe subiectul care, poate, îmi e străin sau îl înțeleg atât cât pot. De mică fac asta. Îmi plăcea …

Deseori vorbesc cu oameni dragi din copilărie pe care-i port în suflet și-i prețuiesc ca pe cele mai curate daruri ale tinereții. Cu ceva timp în urmă, împărțeam lecțiile vieții cu un suflet frumos care stă în slujba lui Dumnezeu. Și el, ca orice musafir în lumea asta, are luptele …

                               (din volumul în pregătire ”Ferestre”) Am știut că el e de cum l-am întâlnit acum 1000 de ani într-un grup de gură-cască ruși care voiau și ei să vadă Catedrala Chiesa Madre din Erice. De …

Am început anul 2020 cu ceva ce toți vrem să evităm pe termen nelimitat: o înmormântare.  Despărțirile nu fac rating, dacă nu sunt spectaculoasele ieșiri din lume ale unor persoane faimoase și singure. Dar moartea este deocamdată singurul lucru sigur din viețile noastre și poate că ar merita să ne …

“…vă iau cu mine într-una din zilele copilăriei mele, când bat uliţele cetăţii, înşiruire teutonică de pietre de râu mari şi mici, ici, colo cântând în zgomot de şotron. Sar în sus să ating coroanele bătrânilor castani, dar nu ajung şi atunci, de necaz, dau cu piciorul în frunze, iau …

– continuare de aici –  Parcurse cei câțiva pași pe aleea pietruită și ajunse în pragul casei. Ușa mare, din lemn masiv, era larg deschisă. Prin holul scurt și ușa deschisă a bucătăriei, o zări pe Mireille. Era cu spatele la ea, cu mâna stângă sprijinindu-și trupul îngreunat de sarcină, …

Fără să fi fost un copil răsfățat din cale-afară, îmi amintesc totuși că, atunci când eram mică, aveam tot felul de dorințe. Fie că era vorba de vreo o păpușă, de cuburi sau de vreo rochiță, atât timp cât nu depășea prea tare “bugetul estimat” al familiei, părinții (mai ales …

Îmi amintesc de ea cum stătea aplecată peste rondurile de flori, peste vrejurile de zarzavaturi, cum le pipăia delicat cu mâinile ei crăpate, aspre și obosite. Fața mereu senină. Nu am auzit-o niciodată să se plângă, să se vaiete de viața grea pe care a avut-o, de neajunsurile și de …