Articole despre copilarie

– Mi-ar plăcea să locuiesc la țară! Să simt mirosul de iarbă crudă, dimineața, când mă trezesc. Să iau oul din cuibarul găinii și să-mi pregătesc cel mai proaspăt mic dejun. Să stau departe de vâltoarea orașului. Să simt doar liniște și simplitate. Am privit-o cu uimire pe verișoara mea …

Astăzi, pare greu de crezut, dacă nu chiar imposibil, ca un cineast să-i dedice o pagină/peliculă luminoasă celei care i-a fost învățătoare, în condițiile în care educația s-a făcut și cu apel la …forță. Departe de orice atitudine revanșardă și fără a căuta peste tot… traume, un regizor recreează o …

E plin internetul de meme de genul acesta: un fund de lemn cu un boț de mămăligă pe el, sau cu o felie de pâine cu untură (acompaniate sau nu de brânză și ceapă), cu legenda ”Mai ții mine ce bun(ă) era?” Sau fotografia unei ”Eugenii”, alături de care scrie: …

Weekendul trecut am fost la Câmpulung Muscel, unde am fost invitată să le vorbesc adolescenților de acolo în cadrul unui festival foarte fain pentru tineri, Perspective, într-o grădină foarte frumoasă. Eu sînt un mare fan al generației noi, le-am spus-o și lor acolo (cîțiva mi-au mărturisit ulterior că sînt primul …

Nu știu de câte ori îmi spusese bia, bunica adică, să nu beau lapte după ce mănânc fructe. Păcatul a căzut tot pe dumneaei, de unde să știe, când a vrăjitorit în cănile mari, înflorate lapte cu cacao, după care a îndesat două felii generoase de pâine coaptă de mama, …

Așa cum avem o zi internațională a fericirii sau a poeziei, a ciocolatei sau, de ce nu- chiar a iubirii, avem și o zi internațională a… scrisului de mână. Scrisul de mână e, așadar, sărbătorit pe data de 23 ianuarie.  Data coincide cu ziua de naștere a lui John Hancock, …

De ce ne este atât de greu să ne iubim pe noi înșine? Răspunsul scurt la această întrebare este că cei mai mulți dintre noi au fost crescuți într-o societate (și probabil într-o familie) care nu a reușit să ne învețe despre iubirea de sine. Am fost învățați cum să …

M-am prăfuit. M-am stins. M-am luptat. Mi-am luat pumni. Mi-am luat picioare. Mi-am pierdut memoria sufletului. Iar acum, mă reconstruiesc. Mă șterg de praf, mă aprind, dau pumni și picioare și iau lecitină de inimă. Mă ajut să-mi contruiesc puzzle-ul ăsta și să înțeleg de ce formă are nevoie. Rotundă? …

Am fost botezată după o specie de pinguini. Tatăl meu era biolog marin, iar mama avea voința slabă. Am moștenit această voință slabă, așa că am rămas Adelia, dar mi-am luat umorul ca armă de apărare și de atac. Alexandru a fost o figură, cu mult înainte să fie cineva, …

Țin minte de parcă s-ar fi întâmplat ieri: aveam 8 ani, luasem premiu cu coroniță și începuse vacanța cea mare. Stăteam și citeam cât era ziulica de mare sub părul din grădină și zilele treceau încărcate cu poveștile celor o mie și una de nopți. Nu aveam bunici la țară …