Articole despre conversaţii

Moto: We’ll live both fucking happily ever after – Eşti incredibil. – Pun pariu că asta le spui tuturor. – Greşeşti! În loc să te simţi măgulit… la naiba! – Poate maschez foarte bine… – Nu ştiu…, nu mi te pot imagina în realitate deloc. Ştii cum te văd eu …

Au trecut vreo trei ani de atunci. Măsurați în iubire, o relație de doi și alte două de vreo câteva luni fiecare. Ah, da. Și vreo trei aventuri. Țin minte fiecare parfum. Privire. Mângâiere. Șoaptă. Tocmai de aceea prefer să îmi măsor anii în atingeri și iubiri. Mi se pare …

Sunt prietenul tuturor femeilor. Ale celor care au răbdarea să mă cunoască. Pe umărul meu și-au lăsat lacrimile să curgă după ce mai întâi mi-au fost iubite, prietene și apoi iar Prietene. Nerostind întrebări. Le fac să râdă și le ofer cel mai bun cocteil. Și nici măcar atât. Știu …

Și când mult devine… patologic? Am deschis pagina unui potențial prieten, să-i văd “lumea”, să știu de mă-ncadrez în ea și am rămas în faza de stupoare: 3000 de “prieteni”, majoritatea femei, de toate vârstele, femei grozave, superbe, care mai de care mai apetisante, mai atractive, mai decorative. Și m-am …

Se făcea că mă pocnise într-o vară să renunț la tot și s-o iau de la capăt. Iar. Să plec departe de tot ce aveam: casă, job, prieteni, relație, locuri de plimbat, locuri de visat. Totul mă ținea acolo și totuși dorul de ducă ori chemarea universului mă alungau spre …

„Mais où sont les neiges d’antan?“ La fel ca zăpezile de altădată, scrisorile au dispărut treptat, înlocuite numai de momentele de frenezie în care, din păcate, nimeni şi nimic nu ne mai poate opri de la a debita toate cele nespuse până atunci. Au dispărut acele declaraţii fastuoase, acele corespondenţe …

Paradisul lui Borges putea să fie imaginat numai sub forma unei biblioteci. În 1955, scriitorul argentinian a fost numit director al Bibliotecii Naţionale din Buenos Aires. Ironia sorții, că altceva nu putea să fie, face ca darul primit să ajungă prea târziu la el. “Am început să descopăr că sunt …