Articole despre context

”Ecuația fericirii” (sau ”Rețeta fericirii”) sună ca un titlu de carte de Barbara Cartland sau de film difuzat masiv în preajma Valentine’s Day. Știți voi, de-alea cu mare risc să-ți crească glicemia. Iată însă că o doamnă care, probabil, nu prea citește literatură romantică (și nici de filme nu cred …

În tramvai. Stau una lângă alta cu câte o poșetă-n brațe și o plasă la picioare. – Nu mai pot de oboseală! Sunt trezită de la cinci dimineața: fă cafeaua, fă micul dejun, fă sandviciurile copilului și pe ale soțului, pune o mașină la spălat, spală-te și tu, scoală-l pe …

O zi oarecare, acum câțiva ani. Ceea ce nu s-a schimbat aproape deloc în ultimii douăzeci de ani în România sunt gările. Dacă nu ești atent, riști să calci strâmb. Pietre roase, peroane terminate brusc, scaune jegos mâncate de timp. În rest, doar  trenuri. Nu, nu trenurile acelea de pe …

Am făcut parte dintre cei mulţi şocaţi de fraza lui Brucan „pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani“. Chestie de mentalitate. Mentalitatea… Chestia aceea pe care toţi dau vina şi nimeni nu-şi asumă răspunderea. Aveam vise cât casa şi Brucan mi se părea bătrân şi înfipt într-o …

Nu mi-a plăcut niciodată noţiunea de sistem. Prea vastă, prea impersonală, prea implicit asimilată tuturor deziluziilor, tuturor incompatibilităţilor, tuturor relelor. Nu mi-a plăcut niciodată nici noţiunea de mentalitate. Prea  abstractă, prea colectivă, prea sistemică, prea individual dureroasă, prea fără efect direct, prea cu efect de masă. Şi totuşi am fost obligată să funcţionez …

Am pretins că iubesc și, cu toate astea, mi-am spus că pentru a funcționa cum trebuie, omul are nevoie de diversitate. M-am scuzat și am închis ochii a acceptare. Dacă am fost mai fericită sau nu așa? Dacă am avut mai mult? Dacă am simțit mai mult? Ei bine, raportat …

Nu știu dacă alții au sesizat acest fapt, dar relațiile dintre oameni devin mult mai dificile atunci când între ei apare noțiunea de bani, de datorie sau de plată. Întâlnim acest fapt aproape cotidian, de la chelnerul care trântește ostentativ restul, la nevasta care îți arată cu reproș, în momentele …

Am fost al dracului de adaptabilă. M-am adaptat fără să vreau, pentru simplul motiv că nu înţelegeam mai nimic. Nici glumele, nici ”à propos”-urile fine, nici trimiterile, nici reperele. Politica nu mă interesa, despre actorii aceia nu auzisem în viaţa mea, despre compatibilitatea dintre mirosul hârtiei igienice și culoarea, ori contextul expunerii …

O fracțiune de secundă i-a luat să prindă esența: este aproape ireal! Stătea pe colina înaltă, în bătaia vântului și a clopotului catedralei, privind, nu orașul imens, ci linia orizontului, unde acesta își înceta – ușor – existența. “Este aproape ireal…”, avea s-o obsedeze, din când în când, de-a lungul …

De câteva zile îmi e dor. Aşa, carnal. De blândeţe şi bunătate. De tăceri. De oameni care zâmbesc fără subînţeles ori pentru că o impune contextul, ci pentru că aşa simt. O fac din tot sufletul, pentru că sunt buni, şi blânzi, şi înţelegători. Contactul cu astfel de oameni e ca …