Articole despre clipa

„Fericirea scrie cu litere albe pe o coală de hârtie albă” – Henry de Montherlant Sunt milioane de călători pe tot globul… dar nu toți ajung înapoi acasă. Și nu-ți iubești casa niciodată mai mult decât atunci când ești plecat și departe de ea. Decât atunci când nu poți parcurge …

Încerc să îți vorbesc, dar mă blochez de fiecare dată când mă uit în ochii tăi… Ce să îți spun? Ar fi ordinar și banal… Să lăsăm simțurile să își urmeze cursul! Dar simt că nu avem timp și timpul niciodată nu a avut răbdare cu nimeni, el mereu veghează …

Aici o prinde amurgul în fiecare seară. Pe malul lacului. Stă şi priveşte cum se scufundă soarele în apă, ca un magician ce îşi amăgeşte spectatorii, cu aceleaşi trucuri reîncepute la nesfârşit. Ea ştie că e o iluzie optică. Dar tocmai de aceea asistă asiduu la fiecare reprezentaţie. Se lasă …

Cum mama mă-sii să fac și eu să pot intra în rândul celor ce se cunosc pe sine și au ajuns la înțelepciunea de a se ține departe toate scârboșeniile lumii? Cum să fac să gândesc matematic, să separ automat, fără a mai trece prin filtrul inimii toată neghina și …

Stăteam sub viţa bătrână şi îl ascultam. El privea paharul cu picior şi-mi spunea că un pahar mai merge. Că aşa îi spusese doctorul. ”Un pahar pe zi merge”. Îl inspira vinul, între două înghiţituri îmi povestea. Oameni, locuri, fapte. Toate îl inspiraseră. Se jucase toată viața cu ele, inventând poveşti. …

Dragul meu, Mi-e dor de tine. Atât de dor, încât nu îmi ajunge să îți aud vocea. Vreau să îți scriu. La telefon suntem prea ocupați cu a ne depăna amintiri și visuri: de iubire, de trăire, de prezent, și trecut, și viitor. Iar când vorbim, nici nu ne pasă …

-Ny, cum crezi că-ţi vei dobândi aripile dacă nu înveţi? mă întreba mama de fiecare dată când amânam rezolvarea temelor, iar eu îi răspundeam mereu: -Le voi obţine, mamă, nu te-ngrijora! Noi, cei de pe Tarian, ne năşteam fără aripi şi nu le putem avea decât dacă facem ceva deosebit …

Soarele rece îngheţa orice fărâmă de viaţă pe care-o întâlnea în cale, dar… aşa se întâmpla de când Apocalipsul topise şi ultima suflare a înneguratului Pământ. Deşertul, odată fierbinte, nu mai era decât un pumn de gheaţă. Era atât de rece… Mai rece decât oricare criptă visată până atunci. Coşmaruri! …

Îţi mulţumesc pentru toată grija şi iubirea faţă de copilul tău. Ţin să te informez că băiatul a crescut – şi el, şi organele lui reproducătoare, în ciuda insistenţei cu care tot încerci să îl castrezi emoţional – şi e un iubit minunat, de care sunt îndrăgostită până la vârful …

Urcasem în trenul de București – Suceava pe la ora zece noaptea. În zori, aveam să ajung la capăt, iar perspectiva unui drum năucitor nu-mi producea decât disconfort. Alesesem vagonul de dormit după îndelungi ezitări. Prețul biletului nu era chiar la îndemâna unei muritoare învățate să călătorească adesea cu trenul …