Articole despre cires

Un mugur a crăpat de-atâta lumină caldă și din el, poc! s-a ițit timidă o frunzuliță. Apoi încă una și-ncă una, și-ncă una. Mai apoi au mai prins câteva curaj și mi ți-au ieșit toate buluc. Verde crud de-a valma, cât vezi cu ochii! Iaca poznă! O puica-popii (n. red. buburuză) …

A fost odată ca niciodată şi mai este şi în zilele noastre o familie de cireşi: Cireş, Cireşica şi Cireşel. Ei locuiesc în grădina unor oameni acum la pensie, ea, o fostă învăţătoare, iar el, un fost şef de gară. Copiii, doi băieţi, sunt mari şi la casele lor, cel …

Mă cățărasem într-un corcoduș s-o pot privi mai bine pe bunica, așa, pe furiș, de după frunze care miroseau a ploaie. Ea umbla prin grădină cu treabă, era mică și albă, albă ca mâna dreaptă a unui arhanghel. Nu știam dacă mă poate zări. Câteodată aveam impresia că uita figura …

Așa m-ontrebat Dan Alexe, un băiet cari scrie tari ghini.  Și răspunsu’ neu așa o fost: Aş vre’, cum sî nu vreu, puiul maichii. Graiul ista mă faci sî mă tochesc di pi chicioari di drag. În graiu’ ista m-am zburătăcit eu, copchiliţă di oraş, hulub ascultător ce-am fost la …

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba şugubăţului Creangă, dar eu, din orăşeancă, m-am făcut ţărancă get-beget. Născută şi crescută la oraş, copchilă bicisnică ce-am fost, când scăpam în pădure, eram ca o căprioară nebună. Dacă nu eram în alun, eram în cireş; dacă nu eram în podul şurii să caut …

Într-o viaţă de asta cunoşti lume peste lume. Unii sunt dulci, alţii sunt acri de-ţi fac gura pungă, alţii n-au niciun gust. Unii sunt fructiferi, alţii decorativi, unii stau în livadă, alţii cresc în pădure ori în rezervaţii speciale. Prima dată, mă uit la mâinile oamenilor. Ele sunt ca o …

Stai! Oprește-te o secundă din tot ceea ce faci și privește în jur. Privește cerul, înnorat ori senin, cum o fi. Copacii verzi sau înfloriți. Ridică-te de la birou și ieși un moment în soare. Lasă-l să îți dea viață. Simte-l pe piele și mai apoi cum îți pătrunde în …

Un copac cu flori. Asta vreau să fiu după moarte. Cireș să fiu. Să înmuguresc și să înfloresc. Să se bucure nepoții mei de cireșele ce mi-or crește din brațe, ochi ori gură. Să bucur lumea cu florile sfioase și vesele. Sau incinerată și împrăștiată prin păduri. Și… vești bune …

Panică. Asta era mai degrabă starea pe care o aveam de câteva zile. Blonda indiferentă dispăruse inexplicabil de misterios. Ne despărțisem duminică seara foarte ciudat, dar nici prin gând să-mi treacă faptul că zâmbetul ei însemna de fapt despărțirea. Venisem în dimineața zilei de luni cu un mic buchet de …

Ieri, într-o pădurice oarecare, printre smochini cu rădăcini noduroase şi tot felul de arbuşti, zâmbea un cireş sălbatic, cu fructe incredibil de mici şi de sfioase. Vorbim mult despre salvarea şi protecţia animalelor, dar nu ne băgăm în seamă prea mult prietenii verzi! O lume de modificări genetice a creat …