Articole despre cimitir

Am răsucit fotografia, cercetând chipul din toate unghiurile, şi am înţeles că venise vremea să mă cunosc mai bine. În adolescenţă, pierdeam ore întregi prin cimitire. Mă fascinau fotografiile, cute argintii, adevăratele ferestre ale criptelor. De câte ori n-am fugit dintr-un aşternut de dragoste, din braţe fierbinţi, pe aleile cu …

Adâncit în fotoliul boțit de timp, Teo frunzărește o revistă, cu televizorul deschis, ca-n orice dimineață de duminică; “ritualul” durează deja de ani întregi, așa că Elle e oarecum obișnuită cu asta și multă vreme nu îl întreabă nimic; își bea liniștită cafeaua pe terasa casei lor vechi, privind un …

O ştiam de când eram copil, o femeie cu cei mai frumoşi ochi albaştri din câţi există. Albastrul acela de cer de vară, aceeaşi nuanţă miraculoasă de pe pereţii Voroneţului. Ani de zile am ştiut-o drept “Boieroaica”, deşi numele ei real era Saveta, mătuşa Saveta cum îi spuneau toţi copiii …

Nu prea mă omor cu listele, dar am văzut că se poartă: lista cu bunuri din declarația de avere, lista de cadouri pentru Crăciun, lista de cumpărături etc. Eu îmi fac lista cu hotărâri pentru noul an. Acum le spune „rezoluții”, că sună mai bine din franceză, deși nu cu …

Oricât pare de greu , prefer sā știu adevărul și să mi se ofere șansa de-a alege în cunoștința de cauză. Îmi asum durerea unor adevăruri, accept gravitatea faptelor oricat ar fi ea de mare, dar vreau să știu. Omul acela vreau să stea drept în fața mea și să …

Închide ochii pentru o clipă şi vino în lumea-lume de dinaintea sfârşitului lumii. Pe atunci, viitorul stătea înfipt într-un paratrăsnet, copiii şterpeleau mere, bătrânele afuriseau mâţele hoaţe, soarele părea fără sfârşit, lumea se plângea de viaţă grea. Pe atunci, nimeni nu îşi putea imagina că definiţia termenilor fericire-nefericire se va …

Lucrurile se întâmplă întotdeauna brusc pentru cel care le trăiește și întotdeauna firesc pentru cel care le observă. Tocmai de aceea, e și greu să îți dai seama că se întâmplă. Într-o bună zi, privești la televizor și toți oamenii de dincolo de ecran sunt mai bătrâni decât tine, pentru …

Uneori se-ntâmpla ceva! Strada mea, lungă şi niţel şerpuită, avea zilele ei de glorie. Unele erau vesele, când trecea nea Vasilache, cofetarul oraşului, singurul pe care comuniştii îl lăsau să lucreze “ în privat”. Asta pentru că deh, şi lor le plăceau prăjiturile lui! Făcea un cremşnit de ţi se …

Câteodată e ca niciodată. Se întâmplă brusc, brutal, ca un trăsnet. Toate celulele se pârjolesc, se fac scrum. Doar sufletul, nebun de dor, pulsează sub cenușă. Se află pentru întâia oară cum e, pentru că se privește-n oglindă. Se vede așa cum știa demult că este, dar uitase – rătăcise …

Nu pot să scriu un rând dacă nu am scrumiera la câţiva centimetri de mâna stângă. Stânga, niciodată dreapta. Scrumiera trebuie să fie, în mod obligatoriu, proaspăt spălată. Este unul dintre obiceiurile cu care-mi scot prietenii din minţi, deşi nu ar recunoaşte asta. Este unul dintre obiceiurile tatălui meu pentru …