Articole despre cimitir

M-au sunat în a doua zi de Paşti. Era foarte aproape de 12, dar încă dormeam. Când primesc telefoane de la oameni ce funcţionează după programul „normal”, care îşi fac somnul noaptea şi în zori iau mic-dejunul, tind să mă ruşinez, indiferent dacă am dormit 4 sau 12 ore. Şi …

Stă pe patul sărac, în camera goală din mansarda primită mai mult din milă decât pentru chiria amărâtă pe care urmează să o plătească și-și peticește singura bluziță pe care a avut-o vreodată. Îi chiorăie stomacul de foame și ochii ei de culoarea alunei-verzi ard de tristețe, teamă și singurătate. …

Noapte neagră de nu vedeai cu opaițul la doi pași înainte. Noapte ca la început, cînd numai Dumnezeu sufla pe deasupra apelor, iar pămîntul nu începuse încă să rostuiască oameni. În tot satul nu licărea decît o lampă la odaia Stoiceștilor. Muntele de om își freca mîinile a disperare și …

Fugi până nu mai poţi. Ţi se spune să nu, tu te faci că plouă şi chiar plouă şi picăturile rare devin deodată dese şi picăturile dese devin deodată umede şi-ţi îneacă faţa cu prea plinul lor şi tu fugi, tot fugi, cu disperarea ta tot fugi, de parcă te-ar …

Narcis Hogea este tatăl lui Alex, 19 ani, victima cu numărul 60 a incendiului de la clubul Colectiv. Astăzi a publicat pe pagina lui de Facebook o scrisoare pentru fiul lui: Dragul nostru Alex, băiatul nostru cuminte, deştept şi frumos, Cum e Raiul azi, cum se vede lumea asta de …

De când a plecat mama, tot furioasă sunt. Mi-e ciudă pe te miri cine că mai trăiește și mama nu, mi-e ciudă că nu o visez în fiecare seară sau că, atunci când o fac, nu-mi povestește câte-n lună și în stele, așa cum făcea odinioară, seara, pe treptele din …

În curtea casei noastre era un măr mare, cu un trunchi înalt şi aspru. Încercasem de zeci de ori să mă caţăr până la locul acela pe care mă apuca ameţeala, privindu-l. Undeva, printre crengi, printre mere putrede, sufletul meu parcă mă aştepta ostatic. Mama îmi spunea că în ogradă …

Așa m-ontrebat Dan Alexe, un băiet cari scrie tari ghini.  Și răspunsu’ neu așa o fost: Aş vre’, cum sî nu vreu, puiul maichii. Graiul ista mă faci sî mă tochesc di pi chicioari di drag. În graiu’ ista m-am zburătăcit eu, copchiliţă di oraş, hulub ascultător ce-am fost la …

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba şugubăţului Creangă, dar eu, din orăşeancă, m-am făcut ţărancă get-beget. Născută şi crescută la oraş, copchilă bicisnică ce-am fost, când scăpam în pădure, eram ca o căprioară nebună. Dacă nu eram în alun, eram în cireş; dacă nu eram în podul şurii să caut …

Poate că ați remarcat deja că, în chestiunea morților, nu suntem, în acest capitalism de cumetrie și de jaf, în această democrație originală, deloc egali, deși cu o moarte, vorba aia, toți suntem datori. Politica românească îți oferă îndelungi motive să recurgi la antivomitiv. Există, însă, și o nirvana a …