Articole despre cimitir

Îmi place să mă plimb în cimitir, întotdeauna mi-a plăcut. N-aș putea descrie bine ce anume îmi place sau cum anume îmi place, sigur e că am tot felul de senzații atunci când mă plimb printre morminte, atunci când citesc nume, ani, epitafuri, când încerc să-mi imaginez viața unora, moartea …

Cântă Florile în Biserică, azi, de Florii.. Ziua își scutură petalele sub adieri de vânt molatec. Parfum de Florii se-mprăștie prin noi toți și raza de soare binecuvântată vestește sărbătoare Aleasă. Biserica e împodobită a Frumos, a Verde, a Lumină, a Bucurie. Poate doar oamenii lipsesc de data asta, însă, …

“…vă iau cu mine într-una din zilele copilăriei mele, când bat uliţele cetăţii, înşiruire teutonică de pietre de râu mari şi mici, ici, colo cântând în zgomot de şotron. Sar în sus să ating coroanele bătrânilor castani, dar nu ajung şi atunci, de necaz, dau cu piciorul în frunze, iau …

Toate femeile din familia mea ascendentă, maternă+paternă, au rămas singure. De obicei, ele sărbătoresc Paștele la cimitir. Nu ne cheamă niciodată, nu ne cer niciodată nimic, nu ne fac program. Dar ne așteaptă în fiecare zi. Și răspund “da” la orice solicitare avem noi a face. Că noi suntem mult …

Cimitirul Buna Vestire era aproape gol. Sub ploaia măruntă de toamnă, groapa săpată să-l primească pe Scriitor  aștepta răbdătoare cu sicriul așezat alături. Câțiva bărbați, probabil confrați de-ai lui, priveau solemni spre sicriu, iar preotul la capul lui mormăia ceva din slujba de înmormântare. Din cauza ploii care cădea cu …

Mi-a apărut tata în vis. Cum stăteam eu liniştit în nuditatea visului meu, scăldându-mă cu genele încărcate de oboseala strânsă peste zi, m-am pomenit cu tata cerându-mi adăpost şi hrană. Tocmai el, care, o viaţă întreagă, a locuit în aceeaşi odaie cu prisosinţa. Tata era tata fără să fie. Purta …

Nu ştiu cum se sărbătorea prin alte zone ale ţării a doua zi de Paşte, da’ pe la noi, pe la Olt, se făcea pomană-n cimitir. Găteai toate cele acas’, şi te duceai cu noapte-n cap, îţi luai locu’ printre cruci, întindeai macatele, şi-ncepeai să pui străchinile la vedeală. Practic, …

Până şi cizmele îmi stau trântite la intrare, una într-o direcţie şi una în cealaltă. Ca o atenţionare. Nu pot vorbi despre trecutele mele nopţi, sunt mult prea grele. Ca stropii aceia de Samsara suspendaţi în aerul greu al încăperii, ce transpiră a santal şi narghilea, a opium şi absint, …

Distracția maximă era la Târgul Fetelor, în pădurea Coteniței, unde se adunau flăcăii și fetele din trei sate și unde se lăsa cu pălării trântite cu năduf în praful drumului, cu concurs de frumusețe și fete răpite pe drumul de întoarcere, de scrîșneau roțile căruțelor în goana mârțoagelor de arat, …

Urc dealul ce duce spre voi, morţii mei divini, la cimitir. Vă văd crucea ţanţoşă de la distanţă şi vă salut plecându-mi capul „Săru’mâna, mamă!”, „Săru’mâna, tată!” Mă aşez în genunchi şi vă pup cu foc pozele ce vă surprind chipurile diafane. Apoi le mângâi. Şi iar le pup. Îmi …