Articole despre cicatrice

Acum pot spune, cu certitudine, că te-am iertat, mamă. Te-am iertat, deși credeam că-mi va fi imposibil să o fac. Atâta vreme m-au durut palmele tale, dar m-au durut în suflet, nu pe obrazul roșu. Te-am iertat și pentru ochiul meu vânăt despre care nu vorbești niciodată, iar când am …

Deși cred că sufletul nu are gen, faptul că m-am născut femeie nu poate fi întâmplător. Ba, mai mult, sunt fericită că mi s-a oferit șansa să cunosc viața din perspectivă feminină. Și acum, să nu mă condamnați, dar sigur ceea ce urmează va fi profund subiectiv. Da, sunt convinsă …

Medicul încheie consultația și oprește reportofonul. Aruncă o ultimă privire cicatricilor mele și se sprijină de birou, în timp ce își scoate, obosit, ochelarii. Își strânge pleoapele, le masează cu degetele și rămâne tăcut. – Vă puteți îmbrăca, domnișoară Furnea, îmi spune după o perioadă destul de lungă de timp. …

Mă intrigă oamenii care, ștergând un număr de telefon din agendă, sau renunţând la fotografiile cu o anumită persoană, se simt satisfăcuți. Trag un oblon şi gata?! Își pot nega trecutul și sentimentele care au existat?! Se mint singuri. A fost cum a fost, bun sau rău, dar a existat! …

Prima cicatrice am avut-o la degetul inelar de la mâna dreaptă. Era 1 iunie, eram clasa I. Puţin peste opt ani. Era vineri. Vinerea, la Maramureş, e zi de târg. Târg din ăla cu vaci şi oi şi cai şi ce-o mai avea omul pe lângă casă. Noi aveam de vânzare …

Ascult Pyx Lax. I-am descoperit acum mulţi ani şi cred în continuare că au  una dintre cele mai frumoase melodii compuse pentru noi, muritorii. I-am descoperit în clipe de cumpănă, de suferinţă cumplită, de neîmpliniri şi neajunsuri sufleteşti. I-am descoperit când inima îmi era dezastruos de buimacă şi indecisă. I-am …

O prietenă a visat în urmă cu două zile că azi ar fi ziua mea. „Am visat că era ziua ta şi că nu aveam bani si am primit de la un magazin tort, prăjituri, tuică şi o carte. Nu-mi amintesc titlul, dar ţi-am scris pe ea de ziua ta …

Sau poate că… DA? Eu am o slabă ținere de minte și asta nu îmi permite să am prea multe principii în viață pentru că, pur și simplu, le uit. Dar cele pe care le am, puține așa cum sunt ele, le respect cu sfințenie. Iar să nu mă culc …

Vreau să-ţi spun doar că am suferit destul din cauza acelui iubit care a reapărut în viaţa mea subit şi nechemat, şi pe care nu l-aş fi acceptat niciodată, nici măcar virtual, dacă nu ne-am fi cunoscut, cândva, în realitate. M-a abuzat câteva luni, lăsându-mi cicatricile în suflet, iar eu, …

Miercuri pe seară. După 10. Într-o stație, la Unirii. Mă-ntorc spre casă, după o-ntâlnire pe fugă, cu o colegă plecată. Acum e prietenă. Nu știu cum anume se face că oamenii prezenți, aproape de noi, adeseori nu-i putem numi așa. Când pleacă și ne lipsesc de-a binelea ne devin prieteni. …