Articole despre chin

Și atunci te iert, te uit, și-ți respect statutul de bărbat. Mă înclin în fața iubirii noastre pierdute, alung toate gândurile negative și-mi caut loc într-o lume corectă și onestă, exact așa cum ai făcut și tu! Să închini un ultim pahar iluziilor vândute nu poate fi chiar un chin, …

Se făcea că într-una din zile, pe un tărâm departe-departe, într-o dimineață de milioane mărgărite înșirate o ea, bine, putea fi și un el că nu se mai poartă discriminarea de gen, dar tot o ea, aceeași ea, întreba oglinda din baie acum, probabil că ăia de poveste n-aveau baie, …

În ziua aia, mi-a oferit cel mai de preț cadou. Un inel. Pare simplu, așa-i? Pare, dar nu e chiar așa, nu era un simplu inel, era promisiunea lui palpabilă că va rămâne mereu lângă mine. Un inel de promisiune, una pe care a încălcat-o în ziua în care a …

Noi, oamenii, pentru a cunoaște și a putea descrie lumea exterioară, dăm nume sau definim. Îi spunem „iubire” unui sentiment care ne taie răsuflarea și ne determină să fim mai buni pe zi ce trece pentru persoana iubită. Numim „lipsă” starea aceea, asemănătoare hăului, când tot ce vrei nu ai …

Eu, atunci când aud că a fost capturat, chinuit, terorizat și la urmă omorât un om, mă îmbolnăvesc de durerea și de groaza lui ca și cum eu însumi aș fi trecut, clipă de clipă, ochi cu ochi, chin cu chin, prin teroarea aceea oarbă și sângeroasă prin care a …

Am văzut-o! A venit plutind peste ulița noroioasă și și-a agățat mantia lungă în salcâmii de la poartă, zdrențuind-o. Am înțeles acum că salcâmii au menirea lor, de păzitori ai curților. S-a smuls din sulițele bravilor salcâmi și s-a insinuat prin pereții camerei. A dat un rotocol inspectând-o, apoi, râzând …

Nu-mi vine să cred cum trece timpul și cu atât mai puțin cum trec oamenii prin viața noastră și cum ne scapă printre degete. Oricât aș vrea, nu reușesc să stabilesc în care moment de furie turbată am reușit să mă rup de tine. Sau să te rup de mine. …

Au trecut patru luni și tot nu mi te pot scoate din cap. Ești impregnat în inima mea precum aerul ce-l respir. De ce nu pot scăpa de amintirea ta? De ce continui să mă chinui chiar dacă fizic nu ești prezent? De ce nu mă lași să trăiesc? De ce …

E ca şi când te sui într-un tren şi, fără să ştii destinaţia, aventura se transformă într-un chin… geamul crăpat, e prea cald sau prea frig, prea umed sau prea uscat, se stinge lumina şi luna nu mai poate intra pe fereastra murdară, ţi-e foame, ca apoi să-ţi vină să …

– continuare de aici – Stella stătea sprijinită cu fruntea de sticla rece a ferestrei cortină. În spatele ei, un birou somptuos: lemn lăcuit, lămpi, tablouri în ramă. În față, acoperișuri oțelite, reci, ușor bătute de ploaie. Nu era o zi urâtă. Era doar rece. Totul părea înghețat în timp. …