Articole despre cetateni

Cine pozează în salvatorul peste noapte al națiunii e un șarlatan. Fie că e politician sau ziarist sau trompetist pe internet. E un șarlatan și minte. E un demagog. În România mai e de muncă o jumătate de secol să ajungem unde ar fi trebuit să fim în 2010. Dar …

Societatea românească este profund înapoiată. E un fapt care poate fi susținut cu dovezi de acum și până trece ciuma pangolinului. De ce este societatea românească atât de înapoiată am tot scris pe aici: despre cum și-a ratat țara noastră încropită modernizarea și despre pregnanța moștenirilor (otomană-sovietică-comunist-națională), despre europenizarea noastră …

Știți de ce dau medicii acum bir cu fugiții care pe unde pot? Pentru că ei știu ce e acolo. Știu ce e pe saltelele pe care ar sta întinși dacă ar fi bolnavi. Ce e pe colacul (care colac?) wc-ului la care ar fi nevoiți să își facă nevoile. …

Dintr-o comoditate a gândirii se consideră îndeobște că 1989 a fost un moment zero. E parțial adevărat, de prea multe ori fals. Când nu au rupt radical legătura cu trecutul, demonii cultivați în comunism au continuat cu un răsunător succes demonii specifici Levantului nostru etern. Marile păcate ale societății românești …

Nu simțiți că lipsește ceva în ultimele săptămâni? Cu încarcerarea infractorului de la Gratia, s-a pierdut ceva esențial în cultura noastră publică. Ne-am pierdut satrapul, doamnelor și domnilor. Cine să mai fie acum de vină pentru toate cele, dat fiind că statul nostru e locuit, în rest, doar de cetățeni …

Printr-un straniu joc al sorții, mi-a fost dat să locuiesc, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, în diferite țări din lume. Nu asta e important, ci faptul că statutul de călător sau acela de rezident a determinat diferite feluri de a simți ce înseamnă a fi român. De cele …

Statul român, acest monstru bugetofag, ros de incompetență, chiar are nevoie să înceapă o viață paralelă cu tot ce a fost până acum. În statul paralel, cetățenii ar trebui să fie autonomi. Carevasăzică, să nu mai existe cetățeni-slugi la autorități, cetățeni-sclavi care să depindă întru totul de bunăvoința autorităților (pentru …

Fără să fiu Lenin (ferească bunul Dumnezeu), fără să fiu la Zürich (ci doar la Madrid), fără să fie începutul secolului XX (deși nici cu al nostru nu îmi e rușine), fără să dau pe la Cabaret Voltaire (ci scriind dintr-o austeră cameră de cămin studențesc unde locuiau pe vremuri …

Ziarist de presă scrisă, i-am întâlnit, înfrânându-mi dezgustul, și pe ei. Știu cum gândesc. După ce un om ajunge să trăiască decenii în fărădelege, i se pare că toți ceilalți sunt la fel. Nicio viață în pușcărie nu-i mai clintește din gândirea asta. Și, având în vedere mediul în care …

Ea trăia într-un oraş. Un oraş destul de vechi. Avea casă pe o stradă principală. Una din cele mai frumoase case. Cu arabescuri în arcade şi coloane la balcoane. Flori, nu. Vitraliile nu pemiteau. Îmbrăcată în straie de brocart, în fiecare zi păşea cu picioarele-i mititele dintr-o încăpere într-alta. Aranja …