Articole despre cenusa

În România, nu știu dacă ați remarcat, nimeni nu se compromite, nimic nu compromite. Fibră morală aparte. Doctorul Ponta o să fie din nou parlamentar și doctor și, de ce nu, președinte de partid și candidat la funcția supremă în așa-zisul stat românesc. Firea? E europarlamentar. Misteriosul bacalaureat Ciolacu, intimul …

”Tenebre dese au coborât peste piețele, străzile și orașele noastre; negura a devenit stăpână peste viața noastră, a adus tăceri pline de neliniște și goluri dezolante, paralizează totul în trecerea ei, spaima se simte în aer, în gesturi, se vede din priviri.” Așa începe predica specială a Papei Francisc care …

Suntem vii… ”Și viața cu moartea pe moarte călcând!…” Călcați în picioare de moarte, călcați de gloanțe, călcați de tancuri, călcați de soartă! O, Fortuna! Doar voi ați murit atunci. Atunci… Cu mâinile ridicate spre cer a neputință, a rugă. ”Tatăl nostru care ești în ceruri”. Îngenuncheați în disperare, îngenunchiați …

Soarele rece îngheţa orice fărâmă de viaţă pe care-o întâlnea în cale, dar… aşa se întâmpla de când Apocalipsul topise şi ultima suflare a înneguratului Pământ. Deşertul, odată fierbinte, nu mai era decât un pumn de gheaţă. Era atât de rece… Mai rece decât oricare criptă visată până atunci. Coşmaruri! …

În sudul Islandei, priveşte peste Atlantic către Antarctica, Plaja Nisipului Negru: direct de la nord la sud. Este o ocazie unică să cercetezi Planeta privind-o dintr-un unghi boreal. Pietrele de aici provin din roci vulcanice. Către est se înalţă o grotă acoperită de muşchi verde pe care se odihnesc păsări …

A trecut, iată, prima lună de la acea duminică albă a votului împotriva faraonicului nostru premier și realitatea e că n-a mai ieșit soarele de atunci. Deși a fost îngropat de valul de furie pe care l-a dezlănțuit cu aroganța, cu autosuficiența, cu gestionarea investigabilă penal a votului din diaspora, …

Câteodată e ca niciodată. Se întâmplă brusc, brutal, ca un trăsnet. Toate celulele se pârjolesc, se fac scrum. Doar sufletul, nebun de dor, pulsează sub cenușă. Se află pentru întâia oară cum e, pentru că se privește-n oglindă. Se vede așa cum știa demult că este, dar uitase – rătăcise …

Pe câţi cucernici iertacioși n-aţi auzit spunând cu smerenie: “Eu iert, dar nu uit”? Ce-o fi vrând să însemne asta? O fi mai bine decât să reuşeşti să uiţi la un moment dat, ceea ce în ruptul capului n-ai putut ori n-ai vrut să ierţi? Oricum ar fi şi oricum …

Că, uite, nici nu mai ştiu cum să te chem. Te-am luat cu binişorul şi nimic. Ţi-a plăcut să te las de capul tău, să umbli tu de nebună pe unde-ai vrut. Am zis că, deh, te-oi fi săturat şi tu să faci pe viitura, că nu ţi-o fi fost …

Primim, de regulă (de-o fi fiind vreuna), câte o lecţie de (la) viaţă taman când totul pare aşezat, nu musai perfect, dar nici de neîndurat, şi e o linişte şi pe dinafarăşi pe dinăuntru deloc prevestitoare de furtună. Când nici prin gând ori suflet nu ne trece a o cere, atunci ni se năzare a căuta (alt)ceva. “Ni se urăşte …