Articole despre cearșafuri

Nu te supăra pe mine! Nu te mai iubesc. Poate ar fi normal să te superi. Nu știu. Totuși nu te supăra. Știi cine sunt, cum sunt. Știi cum arăt în toate ipostazele. De la ravisantă, când li se strepezesc dinții muierilor și salivează în exces bărbații, până la eu, …

M-am amăgit toată vara că mi-e bine. Mai bine decât singură. Eram iubita din timpul săptămânii, noi în cearșafuri și ne-noi în fața celorlalți. A venit toamna și am avut două zile de refuzuri repetate, de ambele părți, până să-l conving că, de îndată ce mă întorc la lucru, în …

Mai dă-mi o zi… Ia-mi mâna și urmează-mă. Să mai avem o zi – doar una – în care să putem lăsa lumea să se întâmple haotic, așa cum se întampla ea de obicei în jurul nostru. O zi în care să oprim ceasul, să închidem televizorul, să aruncăm telefonul, …

Îmi plac ființele care fac dimineața cafeaua, ca pretext sau preludiu la iubirea de seară lăsată între cearșafuri; sufletele misterioase și discrete care inspiră, dezvelind apropieri și depărtări. Cele care atunci când își poartă dorința sau visul în privire, le poartă pe ale tale fără să-ți ceară voie. Îmi plac …

O turmă de berbeci enormi, translucizi, fumurii şi umezi se-ntinde peste colină. Pîcla înghite repede siluetele, şterge contururile copacilor, petele tufelor şi pieptul generos, onctuos, al rîpei. Peisajul plînge cu lacrimi de terebentină şi din cioturile jnepenilor pîlpîie scîntei palide de ace albăstrii. Dinspre pădure, fuioarele de ceaţă se împletesc …