Articole despre casă părintească

Mărturisesc, înainte de toate, că sunt foarte româncă. Poate chiar mai mult decât îmi doream. Mi-am petrecut primii 14 ani de viaţă la ţară, într-un sat uitat de lume, în care şi sătenii uitaseră de revoluţie, poate chiar şi de democraţie. Nu am fost lăsată să scriu cu mâna stângă, …

Să tot fi fost prin anii cincizeci când s-au cunoscut. Sfârșitul anilor cincizeci, când ambii aveau vreo douăzeci și ceva de ani. Ea lucra “în fabrică”, amesteca lichioruri, care mai târziu i-au înnegrit toate unghiile, căci alcoolul pur nu iartă nici cele mai muncite mâini fără mănuși. El lucra ca …

Nu mai știu câți ani aveam, probabil 10-11 ani, când am început să număr dalele care duceau de la poartă până la colțul verandei, unde deveneau totuna cu cimentul de sub perdeaua pe care ai mei o construiseră că să aibă un loc adăpostit: iarna de zăpadă și viscol, vara …

Pe bunicii mei nu mi-i amintesc, s-au prăpădit toți când eram încă mică. Îmi amintesc vag zilele în vizită la bunica din partea mamei. Stătea în satul vecin, dar mă simțeam ca dusă în străinătate. Cireșul din curte, găini scăldându-se în praf, rufe întinse pe o sârmă la soare, mici …

„Fericirea scrie cu litere albe pe o coală de hârtie albă” – Henry de Montherlant Sunt milioane de călători pe tot globul… dar nu toți ajung înapoi acasă. Și nu-ți iubești casa niciodată mai mult decât atunci când ești plecat și departe de ea. Decât atunci când nu poți parcurge …

Oameni buni, cred că cineva ar trebui să ne mai scuture din când în când, da’ zdravăn așa! Umblu să pricep niște soluții constructive pentru restaurarea unei case vechi și peste tot, în țărișoara asta plină ochi de mari meșteri și gigei (da, cu literă mică!), toți au doar soluții …

Trenul pornise, ușa se târâia să se închidă. O teamă scormonitoare mi se adunase în ochi. Am țipat cu tot aerul din piept: ”Vă iubeeeesc!”. Oare auziseră? Da, mi-au răspuns amândoi: ”Și nooooi”, iar prin geamul murdar al vagonului i-am văzut cum își zoreau pașii pe lângă tren. Mama și …

Încerc să mă strecor printre evenimentele recente, de ultimă oră – cu impact asupra mea şi a dumneavostră. Fentez, doamnelor, cum procedez în ultima vreme, împing realitatea pe planul al doilea. Mă protejez de lumina şi zgomotul exploziilor, trag draperiile, sting veioza, mă acopăr cu cearşaful până peste cap. Îmi păzesc …